Granada

Avem o dupa-amiaza libera si o excursie la Granada. Avem la dispozitie 3 autocare, asa ca ne imbarcam intr-o zi frumoasa de octombrie si pornim pe niste autostrazi admirabil realizate. Serpuim printre dealuri, podgorii si case ce par proaspat varuite...dar e imposibil ca toata lumea sa-si fi varuit cu o zi inainte casa, asa ca fie calitatea varului e extraordinara, fie oamenii astia au o atentie deosebita catre aspectul locuintei proprii  Unele asezari par desprinse din jocurile de strategie, si cel putin creatorul Age of Empires pare a se fi inspirat de aici. Stradute inguste, casute asezate maiestuos pe colinele abrupte, vegetatia asezata parca cu mana, exact la locul cel mai potrivit. Evident ca impactul a fost destul de mare asupra mea. Cu cat ne apropiem insa de Granada, vremea incepe sa se schimbe, cerul incepe sa devina din ce in ce mai plumburiu, rand pe rand stropi de ploaie incep sa loveasca fereastra autocarului. Debarcam pe o ploaie marunta. Ne organizam pe grupulete, si in functie de preferinte, unii pleaca in cautarea unui bar, altii spre Alhambra. Aleg sa urc si eu spre celebrul palat, iar in drumul nostru ne oprim din cand in cand pentru a face poze. Cu cat urcam mai mult, cu atat privelistea devine mai interesanta. Panorama se deschide din ce in ce mai mult. Ajungem la intrare, dar aflam ca nu avem nicio posibilitate de a vedea palatul, nici macar gradinile din jurul sau, pentru ca biletele s-au epuizat. Ne mai invartim putin, si pana la urma aflam ca pe varful unei coline apropiate putem gasi o perspectiva minunata asupra Granadei. Coboram pe langa zidul exterior al cetatii ce imprejmuieste Alhambra, intr-o atmosfera medievala. La un moment dat, unui palestinian din grupul nostru ii vine ideea sa excaladeze un zid, ce ne despartea de o colina vecina, pentru a vedea de acolo mcar gradinile palatului. O data ajuns unde isi dorea, incepe sa ne spuna ca e splendid ce vede. Manati de curiozitate, eu si alti doi armeni urmam procedura de catarare pe zid, ajungem sus...si intr-adevar privelistea merita riscul. Gasim si niste rodii frumoase, mandria si simbolul Granadei, Ne luam cateva fructe, facem ceva poze, mergem cu grija pe langa haul ce se casca langa picioarele noastre. Pozam tot ce prindem, in continuarea drumului nostru. Gradini, cladiri, coline, munti, totul e frumos. Si ajungem in sfarsit in locul dorit, pe varful colinei de unde avem cea mai frumoasa priveliste. Se pare ca locul e celebru, ulterior am aflat de la alte persoane care au vizitat Granada ca mai toti au poze acolo, sau cel putin si-ar fi dorit sa aiba. Poposim si noi ceva vreme, ascultam si o formatie ce canta pentru a aduna bani, incercam sa inregistram imaginea cat mai bine pe retina noastra, si apoi, o data cu lasarea intunericului incepem sa coboram pe stradutele inguste si palmieri spre centrul orasului. Ne mai oprim sa facem poze la cateva terase micute si cochete, prin magazine cu aspect si dotari orientale. Zaresc niste papuci deosebiti, din piele, delicari...dar se pare ca cei de pe aici poarta maxim 44, eu nu am reusit sa imi gasesc 45. Asa ca, putin dezamagit dupa ce tot incerc in diferite locuri, ma resemnez. Ajungem langa o catedrala impunatoare....fotografiem. Se apropie ora 11, asa ca ne indreptam si noi spre autocar. Incepe sa fie frig, ploaia, care se oprise cand am ajuns la Alhambra, a inceput sa cada din nou, marunta. Ajung autocarele, ne urcam, iar eu atzipesc cu capul lipit de geam. Nici la Ceulaj nu mai stau mult, ci ma indrept spre camera.