Alhambra din Granada este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură islamică. Acesta, împreună cu Marea Moschee din Cordoba sunt cele mai prestigioase dovezi ale prezenţei musulmane în Spania din secolul VIII până în secolul XV. Cuvântul Alhambra provine de la Al Hamra (الحمراء), " roşu " în arabă, datorită culorii stâncilor pe care este construit palatul. Alhambra este un ansamblu de clădiri într-o fortăreaţă care domină câmpia şi oraşul Granada, situat în faţa un cartier popular şi pitoresc, Albaicin. De acolo se văd vârfurile înzăpezite din Sierra Nevada. Printre aceste clădiri se află un palat maur care glorifică acest complex, precum şi palatul baroc al lui Karl V. şi o biserică ridicată pe amplasamentul un foste moschee. Numele său vine din arabă, unde Qalat al Hamra care înseamnă literalmente "castelul roşu". Alhambra originează în intrarea în 1238 în Granada a primului suveran nasrid, Muhammed ben Nazar. Fiul său Muhammed al II-lea o va fortifica. Stilul nasrid atinge apogeul în secolul XIV, în timpul regilor Youssouf I şi Muhammed al V-lea care ridică cele mai prestigioase părţi ale edificiului, între 1333 şi 1354. În ciuda dorinţei Regilor Catolici de a şterge urmele Islamului din teritoriile recucerite de către creştini după căderea Granadei în 1492, palatul maur era atât de frumos încât nu a putut fi distrus şi a rămas în folosinţă ca palat regal al acestora. Planul de construcţie al palatului este confuz. El se organizează în mai multe săli dreptunghiulare, parţial integrate în incintă, legate între le prin vestibule şi dispuse în jurul celor două bijuterii, curtea mirţilor (patio de los arrayanes) şi curtea leilor (patio de los leones). Se poate vorbi mai degrabă de o artă a decoraţiunii decât de una arhitectonică. Exteriorul este sobru, în timp ce decorul interior este fascinant, bazat pe trei componente ale artei arabe clasice: caligrafia, decorarea florală stilizată, şi motive geometrice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu