Pe o vreme mohorata ajung in Arad. Cobor plin de "voiosie" din personalul gasit ca singura varianta de la Timisoara, si imi caut un taxi care sa ma duca pana la Biserica Rosie, unde trebuie sa ma intalnesc cu un prieten pentru a lua cheile de la apartamentul unde voi sta in perioada asta. Ajuns acolo, mergem la sediul Pro Democratia, unde punem la punct detaliile pentru sesiunea de informare pe care urmeaza sa o fac si pentru activitatile cu voluntarii EVS ai organizatiilor Ofensiva Tinerilor si Millenium Center.
Primele zile trec usor, pentru ca lucrez mai mult pentru sesiunile respective si sunt pe sistem "energy saving" :) Daniel, prietenul la care stau, e prins cu proiectele lui si cu scrierea unei cereri de finantare, asa ca de multe ori stam fiecare cu activitatile lui, la doar cativa metri distanta, si nu vorbim cu orele. Vremea nu imi da posibilitatea sa ma plimb prin oras, cu toate ca imi place Aradul.
Incep activitatile cu voluntarii, asa ca totul devine mult mai dinamic. E prima oara cand trebuie sa facilitez atat de mult in limba engleza, si normal ca ma dedic mai mult :) Voluntarii sunt faini, desi mi se par cam deconcentrati si de multe ori trebuie sa alerg dupa ei pentru a-i strange. Si am surpriza de a da peste unul dintre voluntari care nu vorbeste aproape de loc engleza, el venind din Turcia. Totusi, omul se straduie, si cei din jurul lui incearca sa-l ajute. Evident, recurgem cu totii la acel limbaj universal al semnelor. Universal...credem noi, pentru ca mai sunt si situatii in care iti dai seama ca nu e atat de universal pe cat te astepti tu :)
Activitatile la facem intr-o vila inchiriata pentru cazarea voluntarilor, in care avem si o sala mai mare, pentru a ne desfasura. Oamenii si-au personalizat spatiul intr-un mod foarte interesant, fiecare a pus ceva din personalitatea sa in lucrurile ce-l inconjoara. Si ce imi place foarte mult e ca pe fiecare obiect mai mare au pus cate un post-it cu denumirea acelui lucru in limbile tuturor membrilor echipei.
Reusesc sa ii "prind" cu un exercitiu de actorie, invatat la Rusciori, de la Anca Doczi. Ii las sa se foloseasca numai de non-verbal pentru a exprima niste trairi, si majoritatea este incantata si se implica mult in joc.
Terminam ultima zi impreuna, mancam ceva cu totii in bucataria spatioasa a vilei, si ne luam la revedere, intrucat a doua zi urmeaza sa plec spre Bucuresti. Am trenul seara, la 11, asa ca profit de ultimele ore in Arad pentru a ma odihni si relaxa. Plec impreuna cu tizul meu de la Millenium Center, Sorin Roman, care merge la Predeal pentru un seminar cu ANPCDEFP-ul. Urcam in cuseta si mai stam la discutii despre activitati organizationale, eu incercand sa mai prind ceva din experienta lui.
Se termina o perioada in care am fost plecat destul de mult. Chiar simteam nevoia sa mai stau si acasa, asa ca cel putin doua saptamani nu ma voi misca din Bucuresti.
Un tren se opreste cu scartait de frane langa un peron din Gara de Nord...