Neptun, 9-18 septembrie
Ma aflu in trenul ce merge de la Constanta la Bucuresti. S-a mai terminat un training, de fapt doua, pentru ca am fost trainer la doua serii. Ma aflu la capitolul Concluzii dupa noile experiente din aceasta perioada, si desi ochii si poate chiar si mintea dau semne de oboseala, ma opun somnului...desi poate ar trebui sa dorm, fiind si ziua mea, si avand ceva planuri de a mai sta si la o bere cand ajung.
Am lucrat cu doua grupuri unul dupa celelalt, si e prima data cand fac asta. Nici nu am avut timp sa ma gandesc la lucrurile din prima serie, ca a venit a doua...noi oameni, noi activitati, noi dinamici de grup.
In prima serie am lucrat alaturi de un prieten, si a fost pe de o parte mai usor. Participantii erau mai tineri, foarte multi in jurul a 17-18-19 ani. Bineinteles cu energia specifica si entuziasmul varstei. Am avut timp sa ajung pe plaja doar in prima zi, si in penultima, pentru juma de ora, din care 25 de minute am dormit. Cand m-am trezit eram acoperit de nisipul starnit de vant. Dar sentimentul placut de a atipi pe zgomot de valuri lovite de tarm nu a fost afectat. In ziua dintre serii am avut timpul necesar pentru a recupera putin din somnul furat de orele de lucru. O petrecere de final, cu tort, La multi ani ANSIT si multe poze. Participantii ne-au chemat sa suflam in lumanarile de pe tort, pe noi si pe Andreea, organizatoarea din partea ANSIT.
A venit cel de-al doilea grup, cu oameni mai mari ca varsta, ce au adus si o vreme mai buna, dar intr-un Neptun in care se inchisesera majoritatea restaurantelor si magazinelor. Aproape ce ajunsesem sa cunosc din vedere, cel putin, pe majoritatea celor ce mai lucrau prin zona J Chiar incepusem sa simt nevoia de a saluta oameni necunoscuti in drumul meu de dimineata spre sala de training.
O surpriza, care nu m-a bucurat foarte tare cand am aflat-o, este ca voi ramanea singurul trainer pe seria aceasta, cu 35 de participanti. Dar cum orice experienta poate fi plina de invataturi, am strans din dinti si am mers mai departe J
Si pe de o parte mi-a prins bine, am vazut cum este sa lucrezi de unul singur cu atatia participanti, sa iti asumi singur responsabilitatile pentru experientele lor de invatare (si chiar si pentru ale mele). Si intre timp am mai prins un obicei, acela de a termina ziua cu Andreea si prietenul ei, cu o bere si o tigara pe bancuta de langa hotel, numarand stele. Era un sentiment placut, pentru ca ma simteam ca intr-un satuc, singurele zgomote distinse de urechea noastra fiind cele ale unor caini si ale copacilor miscati de vant.
Ultima zi de training (adica cea de ieri) a fost un maraton. Am lucrat pe proiecte, incepand cu ora 9.30, lucrand pana la 2 si ceva, cand am mers la masa, iar de la 4 le-am propus sa ne intalnim la plaja si sa continue sa lucreze la prezentari, cu ajutorul meu. A mers destul de bine, iar inainte de a pleca am facut si un fotbal pe plaja. Cu o pauza de vreo ora jumate, timp in care am luat cina festiva si ne-am primit portiile de tort, am lucrat pana in jur de 11. Am terminat cu binecunoscutele ganduri unii fata de ceilalti, iar apoi am avut parte de o surpriza, tot grupul intalnindu-se la Mediteraneo, pentru a-mi canta La multi ani, pe terasa. A fost un moment deosebit, pe care l-am apreciat, mai ales ca a venit insotit de sampanie :D
Ne-am intors la hotel in jur de 5, cu gandul de a merge la 6 sa vedem rasaritul, tentativa esuata din partea mea, intrucat m-am asezat putin pe marginea patului, si am reusit sa adorm incaltat si imbracat.
Astazi totul s-a desfasurat pe fuga, bagaje, imbratisari, fuga cu maxi-taxi spre Mangalia, neincrerea de a prinde trenul din Constanta, deoarece era 13.50 cand am iesit din oras, iar noi aveam trenul la 14.35. Cu un mare noroc, am reusit sa ajungem cu 2 minute inainte, sa ne luam bilete si sa urcam in vagon.
Cam gata cu mirosul de mare, cu berea si tigara de inainte de somn de pe bancuta, cu micul dejun luat in sala de training in timp ce pregateam activitatile pentru 9.30, ora de incepere a trainingului. De pe 30 ar trebui sa merg la Malaga, la alt training, si astept sa vad daca reusesc sa imi aranjez cu biletul de avion. Mai e putin timp, dar poate am noroc...
Daca ma gandesc mai bine, cred ca voi atipi putin...deja ma cam scurg in scaun...au revoir...
Am lucrat cu doua grupuri unul dupa celelalt, si e prima data cand fac asta. Nici nu am avut timp sa ma gandesc la lucrurile din prima serie, ca a venit a doua...noi oameni, noi activitati, noi dinamici de grup.
In prima serie am lucrat alaturi de un prieten, si a fost pe de o parte mai usor. Participantii erau mai tineri, foarte multi in jurul a 17-18-19 ani. Bineinteles cu energia specifica si entuziasmul varstei. Am avut timp sa ajung pe plaja doar in prima zi, si in penultima, pentru juma de ora, din care 25 de minute am dormit. Cand m-am trezit eram acoperit de nisipul starnit de vant. Dar sentimentul placut de a atipi pe zgomot de valuri lovite de tarm nu a fost afectat. In ziua dintre serii am avut timpul necesar pentru a recupera putin din somnul furat de orele de lucru. O petrecere de final, cu tort, La multi ani ANSIT si multe poze. Participantii ne-au chemat sa suflam in lumanarile de pe tort, pe noi si pe Andreea, organizatoarea din partea ANSIT.
A venit cel de-al doilea grup, cu oameni mai mari ca varsta, ce au adus si o vreme mai buna, dar intr-un Neptun in care se inchisesera majoritatea restaurantelor si magazinelor. Aproape ce ajunsesem sa cunosc din vedere, cel putin, pe majoritatea celor ce mai lucrau prin zona J Chiar incepusem sa simt nevoia de a saluta oameni necunoscuti in drumul meu de dimineata spre sala de training.
O surpriza, care nu m-a bucurat foarte tare cand am aflat-o, este ca voi ramanea singurul trainer pe seria aceasta, cu 35 de participanti. Dar cum orice experienta poate fi plina de invataturi, am strans din dinti si am mers mai departe J
Si pe de o parte mi-a prins bine, am vazut cum este sa lucrezi de unul singur cu atatia participanti, sa iti asumi singur responsabilitatile pentru experientele lor de invatare (si chiar si pentru ale mele). Si intre timp am mai prins un obicei, acela de a termina ziua cu Andreea si prietenul ei, cu o bere si o tigara pe bancuta de langa hotel, numarand stele. Era un sentiment placut, pentru ca ma simteam ca intr-un satuc, singurele zgomote distinse de urechea noastra fiind cele ale unor caini si ale copacilor miscati de vant.
Ultima zi de training (adica cea de ieri) a fost un maraton. Am lucrat pe proiecte, incepand cu ora 9.30, lucrand pana la 2 si ceva, cand am mers la masa, iar de la 4 le-am propus sa ne intalnim la plaja si sa continue sa lucreze la prezentari, cu ajutorul meu. A mers destul de bine, iar inainte de a pleca am facut si un fotbal pe plaja. Cu o pauza de vreo ora jumate, timp in care am luat cina festiva si ne-am primit portiile de tort, am lucrat pana in jur de 11. Am terminat cu binecunoscutele ganduri unii fata de ceilalti, iar apoi am avut parte de o surpriza, tot grupul intalnindu-se la Mediteraneo, pentru a-mi canta La multi ani, pe terasa. A fost un moment deosebit, pe care l-am apreciat, mai ales ca a venit insotit de sampanie :D
Ne-am intors la hotel in jur de 5, cu gandul de a merge la 6 sa vedem rasaritul, tentativa esuata din partea mea, intrucat m-am asezat putin pe marginea patului, si am reusit sa adorm incaltat si imbracat.
Astazi totul s-a desfasurat pe fuga, bagaje, imbratisari, fuga cu maxi-taxi spre Mangalia, neincrerea de a prinde trenul din Constanta, deoarece era 13.50 cand am iesit din oras, iar noi aveam trenul la 14.35. Cu un mare noroc, am reusit sa ajungem cu 2 minute inainte, sa ne luam bilete si sa urcam in vagon.
Cam gata cu mirosul de mare, cu berea si tigara de inainte de somn de pe bancuta, cu micul dejun luat in sala de training in timp ce pregateam activitatile pentru 9.30, ora de incepere a trainingului. De pe 30 ar trebui sa merg la Malaga, la alt training, si astept sa vad daca reusesc sa imi aranjez cu biletul de avion. Mai e putin timp, dar poate am noroc...
Daca ma gandesc mai bine, cred ca voi atipi putin...deja ma cam scurg in scaun...au revoir...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu