Goodbye, Berlin!
Ultima zi in Berlin!
Avem programata o vizita la Muzeul Evreilor ucisi in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ajungem acolo, deja obositi si cu gandul la plecare. O mare suprafata acoperita de blocuri de beton, sub forma unor lespezi de mormant. Pe masura ce intri in labirintul format de acestea, devii coplesit, intrucat ele devin din ce in ce mai mari, te depasesc...vor parca sa iti spuna povestea, tristetea, nenorocirile. Muzeul continua sub aceste forme de beton, cu marturii ale opresiunilor. Povesti ale unor familii de evrei, file de jurnal, poze, inregistrari. Anne, una dintre organizatoare isi ia la revedere de la noi de la intrare. Dupa e terminam vizita, nu mai reusim sa ne intalnim cu totii. Unii pleaca mai devreme, altii mai tarziu... Oktay vine si el sa isi la revedere. Eu plec cu Nenad si Zvezda sa vizitam Coloana Libertatii. Mai facem poze, ne mai dam cu parerea...mergem sa ne luam bagajele, plecam spre aeroport...ajungem pe Tegel, mergem sa ne luam boarding-pass-urile si stabilim sa ne vedem dupa aceea. La poarta mea de imbarcare nu merge banda pentru bagaje. Astept...timpul trece, nu mai am timp sa ma intorc sa imi iau la revedere. Urc in avion, imi iau o cafea si incerc sa citesc. Sunt obosit, creierul se misca cu incetinitorul, rememoreaza poze. De aceasta data nu mai am surprize in Milano, in avionul de Bucuresti imi comand vin. Sunt asteptat cu masina, micul Paris mi se pare trist, ajung acasa si imi petrec orele pana pe la 6 si dimineata citind mailurile si fugarind amintiri...
Avem programata o vizita la Muzeul Evreilor ucisi in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ajungem acolo, deja obositi si cu gandul la plecare. O mare suprafata acoperita de blocuri de beton, sub forma unor lespezi de mormant. Pe masura ce intri in labirintul format de acestea, devii coplesit, intrucat ele devin din ce in ce mai mari, te depasesc...vor parca sa iti spuna povestea, tristetea, nenorocirile. Muzeul continua sub aceste forme de beton, cu marturii ale opresiunilor. Povesti ale unor familii de evrei, file de jurnal, poze, inregistrari. Anne, una dintre organizatoare isi ia la revedere de la noi de la intrare. Dupa e terminam vizita, nu mai reusim sa ne intalnim cu totii. Unii pleaca mai devreme, altii mai tarziu... Oktay vine si el sa isi la revedere. Eu plec cu Nenad si Zvezda sa vizitam Coloana Libertatii. Mai facem poze, ne mai dam cu parerea...mergem sa ne luam bagajele, plecam spre aeroport...ajungem pe Tegel, mergem sa ne luam boarding-pass-urile si stabilim sa ne vedem dupa aceea. La poarta mea de imbarcare nu merge banda pentru bagaje. Astept...timpul trece, nu mai am timp sa ma intorc sa imi iau la revedere. Urc in avion, imi iau o cafea si incerc sa citesc. Sunt obosit, creierul se misca cu incetinitorul, rememoreaza poze. De aceasta data nu mai am surprize in Milano, in avionul de Bucuresti imi comand vin. Sunt asteptat cu masina, micul Paris mi se pare trist, ajung acasa si imi petrec orele pana pe la 6 si dimineata citind mailurile si fugarind amintiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu