Istanbul, 20-28 mai 2008

Priveliste prin geamul salii de training

Asfintit de soare, din sala de training

In timpul coffee-breakului, in curtea centrului, cu Rachid (Maroc) si Kurt (Malta)

Hilal, Nina (Israel), Fatima, Mary (sora Ninei), Mahmud - sus, si Caglayan si Mahomed (ambii Turcia) - jos

Damiano (Italia) fascinat de pisici

Hilal si Fatima

Khalid (Iordania) si Fatima

Khalid si Asraa, ambii Iordania, in costume traditionale

Aghsan si Salim, doi buni prieteni din Palestina

Eu, in fata Moscheei Albastre

Tot eu, in interiorul curtii Moscheei Albastre :P

Cupola Moscheei Albastre

Privire spre Bosfor, din curtea Moscheei Albastre

Eu, Fatima, Nina, Hilal si Mary, in biserica armeneasca

Vorbind despre LECUPO

Eu, Bosforul si Turnul Galata, in departare

Se mananca scrumbii pe vasul asta :)

Plimbare pe Bosfor

Eu si Fatima

Undeva in departare se vede Hagia Sofia

Mini-orase :)

Steagul Turciei, nelipsit :)

Eu si Salim

Moschee pe apa

Sub podul ce leaga Europa de Asia

Aproape simetric :)

Om la apa :P

Se vede tarmuuuuuul!

Ne intoarcem

Aproape de zidurile ce imprejmuiau Constantinopole

Bridges ... intercultural bridges

Nu ma repet ... dar e mare podul asta

Priveste-ma in ochi ... pardon, ochelari :))

Bosfor, turnul Galatei

Cine-i mai inalt?

Si un apus de soare, ultimul in Istanbul

Fugind de sau spre mine, m-am intors in tara care mi-a oferit momente unice. Si, dupa cum mi-am promis in februarie, cand nu am avut timp sa vizitez foarte mult Istanbulul, de data aceasta voi petrece nu mai putin de 8 zile aici. Organizatia mea, LECUPO, este partener la un training numit Intercultural Bridges, si pentru ca fiecare partener trimite 2 participanti, am decis sa o iau cu mine pe Cristina.

In aeroportul Ataturk ne-au asteptat 2 baieti, care ne-au condus la hotel. Am impartit camera cu Hilal, din Israel, si Marco Polo (chiar asa il cheama), din Portugalia. Pentru ca acest articol il scriu in octombrie, dupa alte experiente, pot spune ca Hilal mi-a fost cel mai bun coleg de camera ever :) Am devenit buni prieteni, si am trecut amandoi prin cateva lucruri care ne-au apropiat.

A fost un training in care diversitatea a fost la ea acasa, de la participanti, veniti din Italia, Portugalia, Malta, Romania, Bulgaria, Palestina, Israel, Iordania, Egipt, Moroc si Turcia, de diferite religii, si pana la activitatile complexe la care am participat. Cateva informatii puse la dispozitie de organizatori pot fi gasite la http://www.dem.org.tr/projeler/AB_Genclik_Projeleri/interculturalbridges.html

Pentru a ne demonstra ca un training pe dialog intercultural nu se tine numai in sala, ci isi extinde limitele spre comunitatea in care traim, inca din prima dimineata trainerii ne-au trimis sa exploram imprejurimile. Profitand de faptul ca deja cunosteam putin acea parte a Istanbulului si datorita prezentei unui participant turc in grupul meu de "explorare", am ajuns si pana la cele doua moschei, Hagia Sofia si Sultan Ahmet (cunoscuta si drept Moscheea albastra), apoi ne-am plimbat putin prin Bazar :D

Unul dintre lucrurile deosebite din timpul acestui training a fost vizita la unul dintre Imamii Moscheei Albastre. Alaturi de grupul nostru, am petrecut in jur de o ora in biroul acestuia, ascultandu-l si punandu-i intrebari. Negresit era un om foarte citit. Nu s-a ferit de anumite subiecte pe care le consideram tabu. Ceea ce am aflat nou este ca oricine poate fi imam, daca are un grup de persoane ce se roaga, si daca are cele mai vaste cunostinte religioase, pentru a conduce rugaciunea. Chiar Mahmud, organizatorul nostru, este imam intr-o moschee din apropierea centrului. Dupa aceasta vizita, am mai facut una, intr-o biserica crestina, armeneasca, unde am aflat greutatile pe care le-a intampinat preotul pentru a-si crea o circumscriptie in care sa predice.

De asemenea, am aflat multe lucruri despre musulmani, despre faptul ca nu exista semnul egal intre islamism si arabi, despre traditii, de la Fatima, persoana care si-a pus amprenta asupra vietii mele dupa acest training. Am inceput sa citesc mai mult despre religii, despre diferente, asemanari, despre conflicte, etc. Fatima locuieste din septembrie anul acesta in Barcelona, unde face un master pe dialog intercultural, dar a trait in Agadir, Maroc. Nu este de origine araba, desi este musulmanca, ci berbera, un popor ce locuieste in Africa de Nord (Magreb), care a fost apoi cucerit de catre arabi. Din ce am inteles exista un soi de conflict intre berberi si arabi, intrucat o parte a arabilor nu vor sa recunoasca identitatea berbera.

O alta experienta faina a fost plimbarea cu un vaporas pe Bosfor. Timp de 4-5 ore am tot navigat, am facut multe poze si ne-am distrat pe cinste. Acea zi am incheiat-o intr-un restaurant de sub podul Galata, pe un fel de promenada. Am avut surpriza cand ne-a venit nota de a observa ca mai avem tot felul de taxe, cum ar fi taxa de serviciu (sau bacsis :P), o suma in plus pentru painea servita, etc. In afara de cei ce locuiau in Istanbul, pentru toti ceilalti bacsisul inclus in nota de plata a fost o noutate.

In ultima noastra zi am mancat la un restaurant cochet, pe un ponton dragut, iar apoi am gustat o felie de tort intr-un parc din apropiere, intrucat era ziua unuia dintre prietenii lui Mahmud. Am stat impreuna cu toti ceilalti pana pe la 5 dimineata, incercand sa prelungim ultimele momente. S-au varsat cateva lacrimi a doua zi, iar eu am trait o parte din sentimentele pe care le-am trait la primul meu Training of trainers, in ultima zi. A fost ca o confirmare ca ma atasasem de acest grup, cu care am incercat sa pastrez legatura, cu o parte a acestuia aplicand la cateva evenimente.

Inainte sa plec am primit de la Hilal o camasa pe care o admirasem cu cateva zile inainte, iar eu i-am daruit o sticla de tuica pe care o pastrasem, si despre care am auzit ca a avut mult succes in Israel :) Ultima persoane de la care mi-am luat la revedere a fost Marianne, care a varsat cateva lacrimi cand ne-a imbratisat pe mine si Cristina, in aeroport. Ea si Hilal au inceput o frumoasa relatie, care e inca frumoasa si acum (1 octombrie 2008). Ma bucur mult pentru ei, sunt un cuplu fain, ce nu a trecut prin momente usoare.

Am alergat spre mine...