Drumul spre Serbia a trecut si prin Ungaria. Am ales sa zbor spre Budapesta, si de aici sa iau trenul spre Subotica, cel mai apropiat oras, din cate am inteles, de granita sarbo-maghiara. Destinatia mea finala era Palic, o cocheta statiune langa Subotica.
In avion mi-am petrecut timpul cu un coleg din reteaua de multiplicatori Tineret in Actiune, care intre timp si-a gasit un job in capitala Ungariei. Tot el m-a lasat si la Gara Keleti, de unde am luat trenul. Ajuns dupa mai putin de 4 ore in Subotica, m-am urcat intr-un taxi, si am inceput sa admir orasul, neasteptat de frumos. Soferul a inceput sa ma intrebe chestii in sarba si germana, i-am spus ca stiu engleza si franceza. Pe la jumatatea drumului mi-a venit sa-i zic ca sunt din Romania, si imediat omul s-a luminat la fata si a inceput intr-o romana putin stricata sa imi povesteasca despre nevasta lui romanca :) Cand am ajuns la pensiunea din Palic, ne-am despartit ca niste prieteni.
Camera pe care am primit-o e cea mai mare dintre toate, dar o si impart cu inca doi baieti, amandoi din Macedonia. Cumva, in urma unei petreceri, a aparut pe usa noastra un afis pe care scria "The three kings". Greu sa imi amintesc conexiunile de atunci.
Ce mi-a ramas intiparit este insa o "mosie" a persoanei ce detinea si pensiunea noastra, o proprietate frumoasa, cu un conac, vie, un loc pe care pasteau cai si ponei, inconjurati de un lac, un foisor pus pe apa unde ne-am desfasurat cateva sesiuni de training, lectia de calarie si extraordinara cina luata acolo. Aaaa, si Festivalul folk, unde mi-am petrecut mai multe seri cu muzica buna si bere buna, si l-am ascultat pe Vlatko Stefanovski, recomandat drept unul dintre cei mai buni chitaristi ai lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu