"Cand eram tanar si liber iar imaginatia mea nu avea limite, visam sa schimb lumea.
Pe masura ce am inaintat in varsta si am devenit mai intelept, am observat ca lumea nu poate fi schimbata asa ca mi-am domolit visurile si am hotarat sa schimb tara in care traiam. Dar si aceasta s-a dovedit de neclintit.
Am imbatranit si am devenit din ce in ce mai constient ca telul meu de a schimba tara nu putea fi realizat si atunci mi-am propus sa incerc sa ii schimb pe cei din familia mea, pe cei care imi erau mai apropiati dar, stupoare, nici unul nu a fost dispus sa se schimbe.
Si acum, zacand pe patul de moarte, am inteles brusc ca daca mi-ar fi venit ideea de a ma schimba pe mine insumi mai intai, i-as fi schimbat pe cei din familia mea prin puterea exemplului. Datorita incurajarilor si sprijinului lor as fi putut sa imi schimb in bine tara si, cine stie, poate ca si lumea"
Un epitaf scris pe o piatra funerara din Westminster Abbey
vineri, 14 decembrie 2007
1 Decembrie, un fel de zi nationala
Mai mult decat in anii anteriori, in 2007 am vrut sa simt fiorul zilei nationale. Asa ca am stabilit cu Tic, Marius (prietenii mei de pe vremea scolii generale) si inca cativa prieteni sa mergem de la 11 sa vedem DEFILAREA :D
Eu si Tic am intarziat, dar am apucat sa vedem cand am iesit din metrou de la Victoriei o formatie de MIG-uri si elicoptere ce brazda cerul senin al lui 1 decembrie :) Am facut cativa pasi pe Kiseleff, si deja am inceput sa vedem diferite "minunatii" ale armatei romane, folosite prin Kosovo, Irak sau Afganistan. Marius ajunsese cu familia sa la Arcul de Triumf, si usurel am pornit si noi intr-acolo, cu opriri dese pentru poze si pentru a prinde un loc mai bun in sirul uman ce presa o banda de restrictie a Jandarmeriei. Trebuie sa recunosc ca au fost cateva masini pe care nu ma asteptam sa le gasesc in dotarea armatei romane, prin urmare, cu aceasta ocazie mi-am mai imbunatatit si eu nivelul increderii in cei ce se ocupa de "siguranta statului". Insa ce cautam noi in Irak, inca nu imi explic, sau imi explic dar parca prefer sa ma fac ca ploua ...
Nu am apucat sa ajungem la Arcul de Triumf, relaxandu-ne in baia de populatie, atat de mult pe placul unor oameni inzestrati cu putere de decizie... Atunci cand ne-am intalnit cu Marius am aflat ca am ratat partea cea mai interesanta, parada militara ... asta este, mai e loc si pentru la anu'.
Ne-am indreptat apoi pasii catre "impresionanta" Casa a Poporului, unde era Ziua portilor deschise. Am intrat in aripa din fata a cladirii, in care nu mai fusesem, am vazut cateva camere, ne-am pozat, am iesit pe balcon sa facem cu mana la popor, dar tot poporu' parea ca este inauntru (oricum, frumoasa priveliste, de la inaltimea respectiva se vedea bine amenejat Bulevardul Unirii, si parca totul parea pasnic, relaxat si plin de voiosie ... sa ii tot intelegi pe ai nostri oameni politici) ...
Pana seara, a mai urmat o cafea, iar apoi ... evenimentul extraordinar al APRINDERII BRADULUI MILLENIUM. Am plecat alaturi de o prietena de acasa, traficul inchis, in Piata Unirii lume cata nu iti inchipui ... am incercat si noi de dupa un colt de magazin sa privim imensitatea ce trona in parc. Ceva foc de artificii, concert ... si apoi marea problema a deplasarii din acel spatiu ...
Mi-am inteles bucuria de a ajunge acasa dupa ce am aflat ca unii au stat vreo 2 ore in zona Unirii asteptand un mijloc de transport si dupa ce stirile au anuntat ca la "iluminarea" bradului fusesera peste 70 000 de cetateni mandri ai capitalei...
luni, 10 decembrie 2007
Cum se naste o paradigma?
De ceva vreme tot ma intreb ce fel de mecanisme au stat la baza unor decizii proprii, pe care ratiunea de inainte si dupa mi le-a prezentat ca si paguboase, sau necaracteristice. Si cum uneori ma lupt cu mine insumi pentru a duce la bun sfarsit niste obiective pe care mi le-am propus, care imi dau toate argumentele de a actiona ... dar care sunt pe muchia aia dificila ce desparte teoria de practica ... am zis sa vad ce spun si altii despre acest lucru ...
Azi dimineata citeam un material pe site-ul firmei unui prieten, o "poveste cu talc":
"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."
(http://www.unelte.rrvbium.ro/alegorii/cum_se_naste_o_paradigma.php)
Azi dimineata citeam un material pe site-ul firmei unui prieten, o "poveste cu talc":
"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."
(http://www.unelte.rrvbium.ro/alegorii/cum_se_naste_o_paradigma.php)
luni, 3 decembrie 2007
Lansare ghid Teatru Forum, 16 noiembrie 2007
Prietenii mei de la Art Fusion au lansat in aceasta zi Ghidul practic "Re-Creeaza ARTitudinea prin Teatru Forum", rezultat al experientelor lor in lucrul cu aceasta metoda. Si cum am fost si eu implicat intr-o particica dintre actiunile lor, trainingul de formare de la sfarsitul lui martie si tabara de la Sibiu, nu am putut lipsi.
Evenimentul s-a desfasurat intr-o sala din cladirea ANS, iar lansarea a fost putin diferita fata de lansarile clasice, intrucat conferinta de presa nu a fost conferinta de presa, in lipsa presei, si totul a luat forma unui workshop, in urma caruia noi am fost mult mai multumiti :)
In sala erau persoane care au experimentat Teatru Forum in diverse situatii, dar si persoane care avut doar un contact ocazional cu metoda.
Am avut parte si de un sampling al unei piese a Art Fusion, tocmai pentru a avea un punct de pornire in discutie, iar seara ne-am mutat in Club A, unde tot ei aveau o reprezentatie a unei piese numite "Cat dai pentru 307", ce punea in discutie mita ce se da in "sistemul" ce cazare al studentilor in camine. Am avut si eu o interventie pe scena, care insa nu a atins punctul pe care mi l-am dorit eu :)
Cu aceasta ocazie am mai cunoscuti cativa oameni faini, si am ramas cu o impresie placuta despre echipa Art Fusion, din care cunosteam doar cativa membri.
luni, 26 noiembrie 2007
Arad, 24 octombrie - 1 noiembrie
Pe o vreme mohorata ajung in Arad. Cobor plin de "voiosie" din personalul gasit ca singura varianta de la Timisoara, si imi caut un taxi care sa ma duca pana la Biserica Rosie, unde trebuie sa ma intalnesc cu un prieten pentru a lua cheile de la apartamentul unde voi sta in perioada asta. Ajuns acolo, mergem la sediul Pro Democratia, unde punem la punct detaliile pentru sesiunea de informare pe care urmeaza sa o fac si pentru activitatile cu voluntarii EVS ai organizatiilor Ofensiva Tinerilor si Millenium Center.
Primele zile trec usor, pentru ca lucrez mai mult pentru sesiunile respective si sunt pe sistem "energy saving" :) Daniel, prietenul la care stau, e prins cu proiectele lui si cu scrierea unei cereri de finantare, asa ca de multe ori stam fiecare cu activitatile lui, la doar cativa metri distanta, si nu vorbim cu orele. Vremea nu imi da posibilitatea sa ma plimb prin oras, cu toate ca imi place Aradul.
Incep activitatile cu voluntarii, asa ca totul devine mult mai dinamic. E prima oara cand trebuie sa facilitez atat de mult in limba engleza, si normal ca ma dedic mai mult :) Voluntarii sunt faini, desi mi se par cam deconcentrati si de multe ori trebuie sa alerg dupa ei pentru a-i strange. Si am surpriza de a da peste unul dintre voluntari care nu vorbeste aproape de loc engleza, el venind din Turcia. Totusi, omul se straduie, si cei din jurul lui incearca sa-l ajute. Evident, recurgem cu totii la acel limbaj universal al semnelor. Universal...credem noi, pentru ca mai sunt si situatii in care iti dai seama ca nu e atat de universal pe cat te astepti tu :)
Activitatile la facem intr-o vila inchiriata pentru cazarea voluntarilor, in care avem si o sala mai mare, pentru a ne desfasura. Oamenii si-au personalizat spatiul intr-un mod foarte interesant, fiecare a pus ceva din personalitatea sa in lucrurile ce-l inconjoara. Si ce imi place foarte mult e ca pe fiecare obiect mai mare au pus cate un post-it cu denumirea acelui lucru in limbile tuturor membrilor echipei.
Reusesc sa ii "prind" cu un exercitiu de actorie, invatat la Rusciori, de la Anca Doczi. Ii las sa se foloseasca numai de non-verbal pentru a exprima niste trairi, si majoritatea este incantata si se implica mult in joc.
Terminam ultima zi impreuna, mancam ceva cu totii in bucataria spatioasa a vilei, si ne luam la revedere, intrucat a doua zi urmeaza sa plec spre Bucuresti. Am trenul seara, la 11, asa ca profit de ultimele ore in Arad pentru a ma odihni si relaxa. Plec impreuna cu tizul meu de la Millenium Center, Sorin Roman, care merge la Predeal pentru un seminar cu ANPCDEFP-ul. Urcam in cuseta si mai stam la discutii despre activitati organizationale, eu incercand sa mai prind ceva din experienta lui.
Se termina o perioada in care am fost plecat destul de mult. Chiar simteam nevoia sa mai stau si acasa, asa ca cel putin doua saptamani nu ma voi misca din Bucuresti.
Un tren se opreste cu scartait de frane langa un peron din Gara de Nord...
sâmbătă, 24 noiembrie 2007
Timisoara, 18-23 octombrie
E destul de ... dimineata. Sambata...dimineata. Cum asezarea mea strategica in asternuturi imi permite ca prima data atunci cand deschid ochii sa vad direct cerul, de aceasta data m-am trezit in ceata...la propriu. Si cum nu reusesc sa vad nici macar blocurile din fata, singurul lucru pe care il pot face e sa imi urmez ritualul de dimineata, si apoi sa ma asez cu o cana de cafea in fata laptopului. Vad ca Didi a revenit din traininguri, si asa parca imi amintesc si eu ca am ceva restante la blog. Oricum am ajuns sa scriu cu mare intarziere despre evenimente petrecute, asa ca raman fidel enuntului de pe blogul meu, "ce imi amintesc despre ce traiesc".
In desfasurarea actiunii, am ramas pe undeva intre Neptun si Timisoara. Drumul dintre ele a trecut pentru vreo 2 zile pe la ai mei, la Galati, apoi pentru o zi in Bucuresti, unde am incercat sa imi rezolv ceva lucruri, sa ma vad cu ceva oameni ... apoi cuseta trenului, si dis-de-dimineata Gara de Nord Timisoara.
Forumul intercultural ... eveniment cu vreo 10 romani si vreo 20 din alte tari, organizat de Institutul Intercultural, si implicit de tot-ista mea Romina, cu care m-am vazut la Predeal, apoi in Spania...si acum la ea "acasa". Avem parte de o prima seara cu multa socializare, cu o cantitate mare de mancare si vin din partea casei, si cu discutii pana la ore inaintate in noapte. Grupul este eterogen, mai ales ca si varste. Dar tocmai asta fac ca forumul sa devina interesant. Mai ales programul liber, caci la un moment dat chiar ne plangem ca nu suntem suficient de provocati in timpul workshopurilor. Avem multe vizite, "field visits", ceea ce e bine. Ma intalnesc cu cateva persoane cu care ma stiam din alte locuri, si mai ales cu Didi. Cu care impart aceeasi stare de oboseala, mai ales dupa Neptun.
Incercam sa vedem cat mai mult din Timisoara, dar e destul de dificil, intrucat suntem cazati destul de departe de centru, iar in timpul zilei programul nu ne permite. In schimb cunoastem cateva restaurante :)
Se face din ce in ce mai frig, iar eu am plecat ca 'jmecheru' fara haine geaca. Asa ca in dimineata in care trebuie sa plec spre Arad apelez la un pont pentru a merge si a-mi cumpara una, in schimb devin fericitul posesor al unui pulover si a 5 camasi, faine totusi si la preturi bune. Nu-i nimic, daca se face si mai frig, cele 5 camasi imbracate una peste cealalta vor tine cu siguranta de cald :P
Vorba unei prietene ... "ura si la gara", ne luam la revedere, pupaturi ...bagaje in taxi, debarcarea la scara trenului ... "Cand e primul tren spre Arad?" ... intr-o ora, personal ...asteptam, frig ... linia 1B ...interesant... aflu in timp util ca exista si 1A, iar eu astept degeaba trenul sa imi parcheze in fata salii de asteptare, intrucat 1B e in partea drepta a garii...sus in vagon ... frig de crapa pietrele, inca nu am pus cele 5 camasi ... toaleta ce arata precum interiorul epavei din Costinesti ... in fine, se apropie Aradul...
In desfasurarea actiunii, am ramas pe undeva intre Neptun si Timisoara. Drumul dintre ele a trecut pentru vreo 2 zile pe la ai mei, la Galati, apoi pentru o zi in Bucuresti, unde am incercat sa imi rezolv ceva lucruri, sa ma vad cu ceva oameni ... apoi cuseta trenului, si dis-de-dimineata Gara de Nord Timisoara.
Forumul intercultural ... eveniment cu vreo 10 romani si vreo 20 din alte tari, organizat de Institutul Intercultural, si implicit de tot-ista mea Romina, cu care m-am vazut la Predeal, apoi in Spania...si acum la ea "acasa". Avem parte de o prima seara cu multa socializare, cu o cantitate mare de mancare si vin din partea casei, si cu discutii pana la ore inaintate in noapte. Grupul este eterogen, mai ales ca si varste. Dar tocmai asta fac ca forumul sa devina interesant. Mai ales programul liber, caci la un moment dat chiar ne plangem ca nu suntem suficient de provocati in timpul workshopurilor. Avem multe vizite, "field visits", ceea ce e bine. Ma intalnesc cu cateva persoane cu care ma stiam din alte locuri, si mai ales cu Didi. Cu care impart aceeasi stare de oboseala, mai ales dupa Neptun.
Incercam sa vedem cat mai mult din Timisoara, dar e destul de dificil, intrucat suntem cazati destul de departe de centru, iar in timpul zilei programul nu ne permite. In schimb cunoastem cateva restaurante :)
Se face din ce in ce mai frig, iar eu am plecat ca 'jmecheru' fara haine geaca. Asa ca in dimineata in care trebuie sa plec spre Arad apelez la un pont pentru a merge si a-mi cumpara una, in schimb devin fericitul posesor al unui pulover si a 5 camasi, faine totusi si la preturi bune. Nu-i nimic, daca se face si mai frig, cele 5 camasi imbracate una peste cealalta vor tine cu siguranta de cald :P
Vorba unei prietene ... "ura si la gara", ne luam la revedere, pupaturi ...bagaje in taxi, debarcarea la scara trenului ... "Cand e primul tren spre Arad?" ... intr-o ora, personal ...asteptam, frig ... linia 1B ...interesant... aflu in timp util ca exista si 1A, iar eu astept degeaba trenul sa imi parcheze in fata salii de asteptare, intrucat 1B e in partea drepta a garii...sus in vagon ... frig de crapa pietrele, inca nu am pus cele 5 camasi ... toaleta ce arata precum interiorul epavei din Costinesti ... in fine, se apropie Aradul...
joi, 22 noiembrie 2007
"Femeile au nevoie de ... atentie"
In obisnuitele lecturi de dimineata, azi am dat peste un articol ce facea referire la blogul lui Tudor Chirila. Iar el spunea ca "femeile au nevoie de ... atentie". Un punct de vedere care poate fi luat in seama, l-am preluat din respectiva sursa cu .... pe alocuri, dar e usor a se umple spatiile libere. Singura mea contributie la acest blog e un lucru drag mie, pe care-l impartesesc cu voi, si e in poza acestei intrari. :)
Copy-paste:
"Recomandare - Continut explicit. Celor pudibonzi si pretiosi le recomand in lectura inlocuirea cuvantului “p…..” cu cuvantul “floare”. Sensul va ramane neschimbat. Va multumesc. Nu voi tolera comentarii cu acelasi continut. Decenta pls.
Femeile au nevoie de protectie, tandrete si p…. Barbatii stiu asta dar sunt convinsi ca p….. le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca p….. este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii.
Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti, invingatori, virili si lipsiti de nuante. Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati. Nici macar nu il putem mima. Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este: “O fi mai bun la pat ca mine”? Apoi invariabil: “Are p….. mai mare?”
Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient, invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire.
Ce are cheliosul ala cu burta in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? O p….. mai mare? Nu, frate, are mai multi bani! vine invariabil etrnul raspuns. Asa e, de multe ori, zicem si noi.
Femeile au nevoie de protectie, tandrete si p…. Barbatii stiu asta dar sunt convinsi ca p….. le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca p….. este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii.
Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti, invingatori, virili si lipsiti de nuante. Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati. Nici macar nu il putem mima. Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este: “O fi mai bun la pat ca mine”? Apoi invariabil: “Are p….. mai mare?”
Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient, invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire.
Ce are cheliosul ala cu burta in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? O p….. mai mare? Nu, frate, are mai multi bani! vine invariabil etrnul raspuns. Asa e, de multe ori, zicem si noi.
Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi. Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat fizic, trecut de prima tinerete, el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune.
Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza, este mereu prezent, gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic dar mereu oportun. Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.
Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la p….. care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns… El, tinar carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului. Ca doar depune toate eforturile.
Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj. Vor ajunge in curand la munte. Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.
Femeile au nevoie de protectie si tandrete. Femeile renunta cel mai usor la p….. Barbatii renunta la tandrete si protectie. Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor. Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung, cei intelepti si rabdatori.
Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam. Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.
Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac…Pe buza paharului este zahar…
Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza, este mereu prezent, gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic dar mereu oportun. Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.
Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la p….. care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns… El, tinar carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului. Ca doar depune toate eforturile.
Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj. Vor ajunge in curand la munte. Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.
Femeile au nevoie de protectie si tandrete. Femeile renunta cel mai usor la p….. Barbatii renunta la tandrete si protectie. Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor. Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung, cei intelepti si rabdatori.
Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam. Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.
Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac…Pe buza paharului este zahar…
joi, 8 noiembrie 2007
Malaga, din Wikipedia
Vedere de ansamblu
Populaţia oraşului Málaga în sine era de 558 287 de locuitori în 2005. Populaţia zonei urbane era de 814 000 de locuitori, iar zona metropolitană avea 1 074 074 de locuitori în acelaşi an, situându-se astfel pe locul al cincilea în Spania. Málaga este înconjurată de munţi, aflându-se la baza sudică a dealurilor Axarquía, şi de două râuri, Guadalmedina (se află pe malul său stâng) şi Guadalhorce, care curg pe lângă oraş în Marea Mediterană.
Climatul este blând, media anuală a temperaturilor fiind de circa 18° Celsius.
Centrul Málagăi se află în spatele portului, fiind înconjurat de cartierele El Perchel, La Trinidad şi Lagunillas. Oraşul are venituri importante din turism şi din sectorul agricol.
Istorie
Fenicienii au fondat oraşul Malaka aici, în jurul anului 1000 î.Hr. Acest nume provine probabil din cuvântul fenician pentru sare, deoarece peştele era sărat în apropiere de port; în alte limbi semitice, cuvântul sare încă se traduce, în ebraică מלח mélaḥ sau în arabă ملح milḥ.
Şapte secole mai târziu, romanii au cucerit acest oraş împreună cu alte zone ale Spaniei de la Cartagina. Începând cu secolul al V-lea d.Hr. s-a aflat sub stăpânirea vizigoţilor.
În secolul al VIII-lea, Spania a fost cucerită de mauri, iar oraşul a devenit un important centru comercial. Iniţial, Málaga a aparţinut de Califatul de Cordoba. După căderea dinastiei umayyazilor, a devenit capitala unui regat separat, dependent însă de Granada. În această perioadă, oraşul a purtat numele de Mālaqah (arabă مالقة).
La sfârşitul Reconquistei, recucerirea Spaniei, Málaga a redevenit creştină, în 1487.
Oraşul a fost puternic bombardat de forţele aeriene italiene şi franciste în tmpul războiului civil spaniol în 1936. Turismul de pe Costa del Sol din apropiere a impulsionat economia oraşului în anii 1960.
Turismul
Oraşul este o destinaţie turistică populară, în principal datorită apropierii de Costa del Sol. Ţările din Europa Nordică au zboruri foarte ieftine către Málaga, mai ales Regatul Unit, Irlanda, Olanda şi Germania.
Din Málaga se poate ajunge şi la alte oraşe din Andaluzia, cum ar fi Sevilla, Córdoba, Granada, şi Jaén, cu trenul, autobuzul sau maşina.
Locuri de vizitat în Málaga
Alcazaba şi teatrul roman
Alcazaba (în limba arabă - fortăreaţă)
Castelul Gibralfaro
Catedrala, în stil greco-roman, pe locul unei vechi moschei maure, a fost începută în 1528 şi terminată în 1719
Portul, unul dintre cele mai importante din Spania.
Fundaţia Picasso - casa memorială a lui Picasso
Museo Picasso Málaga
CAC Málaga (muzeul de artă modernă)
Museo Interactivo de la Música (MIMMA)
Museo Municipal (muzeul oraşului).
Museo de Artes y Tradiciones Populares (Museul de Arte şi Tradiţii Populare)
Palacio Episcopal (Palatul episcopal)
Iglesia del Sagrario (biserică)
Palacio de los Condes de Buenavista
Plaza de Toros (arena de coridă)
Personalităţi marcante născute în Málaga
Pablo Picasso (1881-1973), pictor
Antonio Cánovas del Castillo (1828-1897), politician
Antonio Banderas (născut 1960), actor
María Carmen Barea (born 1966), jucător de hochei pe iarbă
María Peláez Navarrete (născut 1977), înotător
Populaţia oraşului Málaga în sine era de 558 287 de locuitori în 2005. Populaţia zonei urbane era de 814 000 de locuitori, iar zona metropolitană avea 1 074 074 de locuitori în acelaşi an, situându-se astfel pe locul al cincilea în Spania. Málaga este înconjurată de munţi, aflându-se la baza sudică a dealurilor Axarquía, şi de două râuri, Guadalmedina (se află pe malul său stâng) şi Guadalhorce, care curg pe lângă oraş în Marea Mediterană.
Climatul este blând, media anuală a temperaturilor fiind de circa 18° Celsius.
Centrul Málagăi se află în spatele portului, fiind înconjurat de cartierele El Perchel, La Trinidad şi Lagunillas. Oraşul are venituri importante din turism şi din sectorul agricol.
Istorie
Fenicienii au fondat oraşul Malaka aici, în jurul anului 1000 î.Hr. Acest nume provine probabil din cuvântul fenician pentru sare, deoarece peştele era sărat în apropiere de port; în alte limbi semitice, cuvântul sare încă se traduce, în ebraică מלח mélaḥ sau în arabă ملح milḥ.
Şapte secole mai târziu, romanii au cucerit acest oraş împreună cu alte zone ale Spaniei de la Cartagina. Începând cu secolul al V-lea d.Hr. s-a aflat sub stăpânirea vizigoţilor.
În secolul al VIII-lea, Spania a fost cucerită de mauri, iar oraşul a devenit un important centru comercial. Iniţial, Málaga a aparţinut de Califatul de Cordoba. După căderea dinastiei umayyazilor, a devenit capitala unui regat separat, dependent însă de Granada. În această perioadă, oraşul a purtat numele de Mālaqah (arabă مالقة).
La sfârşitul Reconquistei, recucerirea Spaniei, Málaga a redevenit creştină, în 1487.
Oraşul a fost puternic bombardat de forţele aeriene italiene şi franciste în tmpul războiului civil spaniol în 1936. Turismul de pe Costa del Sol din apropiere a impulsionat economia oraşului în anii 1960.
Turismul
Oraşul este o destinaţie turistică populară, în principal datorită apropierii de Costa del Sol. Ţările din Europa Nordică au zboruri foarte ieftine către Málaga, mai ales Regatul Unit, Irlanda, Olanda şi Germania.
Din Málaga se poate ajunge şi la alte oraşe din Andaluzia, cum ar fi Sevilla, Córdoba, Granada, şi Jaén, cu trenul, autobuzul sau maşina.
Locuri de vizitat în Málaga
Alcazaba şi teatrul roman
Alcazaba (în limba arabă - fortăreaţă)
Castelul Gibralfaro
Catedrala, în stil greco-roman, pe locul unei vechi moschei maure, a fost începută în 1528 şi terminată în 1719
Portul, unul dintre cele mai importante din Spania.
Fundaţia Picasso - casa memorială a lui Picasso
Museo Picasso Málaga
CAC Málaga (muzeul de artă modernă)
Museo Interactivo de la Música (MIMMA)
Museo Municipal (muzeul oraşului).
Museo de Artes y Tradiciones Populares (Museul de Arte şi Tradiţii Populare)
Palacio Episcopal (Palatul episcopal)
Iglesia del Sagrario (biserică)
Palacio de los Condes de Buenavista
Plaza de Toros (arena de coridă)
Personalităţi marcante născute în Málaga
Pablo Picasso (1881-1973), pictor
Antonio Cánovas del Castillo (1828-1897), politician
Antonio Banderas (născut 1960), actor
María Carmen Barea (born 1966), jucător de hochei pe iarbă
María Peláez Navarrete (născut 1977), înotător
luni, 5 noiembrie 2007
Mollina-Malaga-Bucuresti
Am avut o sesiune de inchidere deosebita. Dupa ce ne-am reunit cu totii in sala de conferinte, fiecare grup si-a prezentat intr-o forma creativa propria munca din ultimele zile. Noi, cei de la Religious Diversity and Anti-Discrimination, am ales sa folosim cateva elemente din teatru forum, si prin grupuri statutare am ilustrat cateva componente cheie. Apoi, mare parte din grup am fost sa ridicam steagul Universitatii, creat de catre noi. Bineinteles, am facut poze. Seara am fost sa ne luam la revedere de la proprietara English Bar-ului unde ne-am petrecut multe seri, de la cei de acolo, si am avut un moment interesant, cand, trecand prin fata altui bar, mai multe persoane de acolo m-au salutat ca pe un vechi prieten. Dupa petrecerea de la Ceulaj, udata cu multa sangria si alte bauturi aduse de fiecare din tarile lor, am mers sa ne luam la revedere si de la Paco’s. Si ne-am tot luat la revedere pana la ora 7 dimineata, atunci observand ca in Mollina inca este intuneric la acea ora. Dupa vreo 3 ore de somn am fost trezit de colega romanca ce se intorcea cu acelasi avion spre Bucuresti. Am decis sa plecam cat mai repede spre Malaga pentru a vedea cat mai mult din oras. Un autocar ne-a dus la aeroport, iar de acolo am luat un autobuz spre centru. Ne-am lasat bagajele intr-un dulap din autogara internationala, si am plecat la plimbare. Desi cu o arhitectura frumoasa, unele parti mi s-au parut cu prea multe gunoaie. Am mers pana in apropierea portului, am salutat Mediterana, am urcat spre Cetarea Gibralfaro si Alcabaza (fortareata). Am mancat ceva pe o terasa, iar apoi am plecat sa cautam casa lui Picasso. Am facut rost de o harta, cu ajutorul careia am vizitat mai multe obiective turistice. Am gasit prima data muzeul Picasso, iar apoi, cu greutate am gasit si casa memoriala, care parea sediul unei banci, probabil de la un exces de elan in amenajare.La ora 8 am stabilit o intalnire cu o colega de la Mollina, ce ai ramanea pentru cateva zile in Malaga. Am stat putin pe o banca dintr-un parc amenajat cu diferite tipuri de vegetatie, in special mediteraneana. Apoi, alaturi de Ana-Maria am mers sa ne luam bagajele si am pornit spre aeroport. Avionul, la fel de plin ca si atunci cand am sosit. Avand in vedere ca ajungeam pe la 5 dimineata, am incercat sa ma asez cat mai comod si sa dorm, dar din cauza aerului conditionat m-am trezit cu o durere de cap. La primul pas de la iesirea din avion m-a lovit un frig crunt. Apoi, la bagaje am vazut cea mai mica banda din viata mea, pe care nici macar nu aveau cum sa incapa toate in acelasi timp. Mi-am recuperat rucsacul, si odata ajuns acasa, am incercat sa adorm, dar nu inainte de a mai trage o privire pe toate pozele facute in cursul ultimei calatorii...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)