DAY 1
Ma trezesc inainte de a suna alarma, pe la 7, intrucat Vlad, care imi este si colegul de camera, se trezeste si el pentru a merge la inot. Forumul se tine in alta parte, la Maison du sport, la vreo 2 statii de tramvai de Hostel Klemmerman, unde locuim. Drumul pe jos imi face bine J
Sunt putin derutat de ceea ce se intampla, intrucat am lipsit de la deschiderea din ziua precedenta. Ma prind din mers cum se deruleaza forumul si de regulile de functionare. Pranzul il servim la Cite Universitaire, la o statie de metrou de Maison du Sport. Sesiunea de dupa-amiaza e mai dificila, dupa masa, si ma lupt cu somnul.
Seara ies in oras cu o parte dintre colegii de training. Avem bilet pentru toate formele de transport pentru toata saptamana, asa ca ne putem misca liber. Mergem sa vedem Turnul Eiffel, si suntem nevoiti sa ne luptam sa trecem prin armata de vanzatori de suveniruri pentru a ajunge la casele de bilete. Platim 13 euro pentru a urca pana in varf, si schimbam 2 lifturi pentru a ajunge acolo. O data iesiti pe platform, ne luptam cu un vant aprig timp de 15 minute pentru a face poze si a ne bucura de o perspective larga a Parisului.
Inghetati bine dupa experienta de la inaltime, revenim la picioarele turnului, unde ne regrupam pentru a ne intoarce la hostel unde organizam si o mica petrecere pentru una dintre colegele noastre, pentru ziua de nastere.
DAY 2
Inca o data sar peste programul de inot de dimineata, pe care Vlad totusi nu il rateaza. Dimineata ma confrunt cu o stare de somn in auditorium, din cauza lipsei de interactivitate. Dupa coffee-break insa imi revin, si datorita unei discutii cu una dintre colegele din Danemarca, cu care schimb impresii despre starea sportului si educatiei in tarile noastre. Dupa-amiaza avem ONG market, unde prezentam exemple de buna practica din activitatile noastre. Initiez alaturi de o colega “Lectia de estoniana”, unde ii invatam pe ceilalti sa zica Tervi Sex, care de fapt inseamna noroc (cheers).
Dupa cina, iesim in oras. Ne oprim prima data la Notre-Dame, unde ne intampina si o ploaie destul de sacaitoare. Facem cateva poze si ne punem imediat in miscare pentru Turnul Eiffel, pe care nu toti au apucat sa il vada. Urmeaza inca o plimbare pe Champs-Elyssee, pana la Place Concorde, apoi Luvru. Evident il privim pe din-afara, intrucat e trecut de ora 10, dar putem privi prin geamul piramidelor. Ploaia, frigul si ora tarzie ne grabesc spre hostel, insa ne oprim la un bar pentru a mai vorbi la un pahar de bere.
DAY 3
Ziua a treia de training a fost dedicate pregatirii Pink Paper, documentul care va contine recomandari catre Comisia europeana si alti actori implicate in politicile de tineret si sport. Dupa pranz au fost programate vizite la cateva asociatii dar eu, din pacate, mi-am ratat grupul si am avut cateva ore libere in plus. Seara am avut parte de al doilea Shhhhhh! dupa FIT, intrucat m-am intalnit cu Delphine intr-un bar cochet langa Edgar Quinet. Am povestit putin despre ce am mai facut dupa trainingul din Suedia, am mai planificat activitati pentru revelionul ce urmeaza s ail facem in Lisabona cu o parte dintre ceilalti Fitteri.
joi, 18 decembrie 2008
Si mergem spre Paris...
Dupa putine ore de somn, pregatirile pentru un nou drum reincep. Incerc sa imi aranjez toate lucrurile pentru European and sport Forum 2008. Drumul spre aeroport devine unul de viteza, intrucat trebuie sa ma intalnesc cu Mihai la Unirea, iar eu cu 2 ore inainte de plecare eram tot acolo. Iau un metrou, cobor la Aviatorilor, alerg de acolo la Arcul de Triumf,de unde iau un autobuz ce ma lasa la Baneasa. Aici ma intalnesc cu Vlad, colegul meu roman de la acest Forum. Cum nimic nu este intamplator in viata, Vlad se intalneste in aeroport cu una dintre prietenele lui, care este de fapt stewardesa in avionul nostru. Asa ca avem parte de un zbor mai mult decat placut, intrucat suntem invitati in primul rand, avem 3 stewardese care se ocupa de noi si facem conversatie cu ele, suntem serviti gratuit cu orice din lista, si nu suntem lasati niciun moment singuri. Si pentru ca lui Vlad nu ii plac foarte mult zborurile, are chiar o stewardesa care sa il tina de mana in momentele mai dificile ale zborului J Avem o aterizare dificila, care ne scutura intr-un fel de am crezut ca s-a rupt trenul de aterizare, dar trecem cu bine si peste asta.
Trecem de formalitati si ne urcam intr-un autobuz care sa ne duca din Paris-Beauvais pana in Paris. Coboram la Porte Maillot, unde ma intalnesc cu fosta mea colega de facultate, Gabi, si sotul ei, care vin cu o sampanie. Faina chestie, mai ales ca sunt lasat sa deschid sampania. Cu bagajele dupa noi decidem sa mergem pe Champs-Elyssee, care sunt destul de aproape. Bem o bere intr-unul dintre baruri si apoi ne indreptam si noi spre hostelul unde locuim pe perioada Forumului. Deja e destul de tarziu, dupa 11, asa ca nu mai gasim decat putini dintre colegii nostri, si socializarea nu mai dureaza decat putin.
Trecem de formalitati si ne urcam intr-un autobuz care sa ne duca din Paris-Beauvais pana in Paris. Coboram la Porte Maillot, unde ma intalnesc cu fosta mea colega de facultate, Gabi, si sotul ei, care vin cu o sampanie. Faina chestie, mai ales ca sunt lasat sa deschid sampania. Cu bagajele dupa noi decidem sa mergem pe Champs-Elyssee, care sunt destul de aproape. Bem o bere intr-unul dintre baruri si apoi ne indreptam si noi spre hostelul unde locuim pe perioada Forumului. Deja e destul de tarziu, dupa 11, asa ca nu mai gasim decat putini dintre colegii nostri, si socializarea nu mai dureaza decat putin.
Unitate si prietenie, Alba Iulia, 28-29 Noiembrie 2008
Sfarsitul lunii ma duce spre Alba Iulia.
http://picasaweb.google.fr/iulian4180/UnitateSiPrietenie?authkey=sJdQH8osRQY#
http://picasaweb.google.fr/iulian4180/UnitateSiPrietenie?authkey=sJdQH8osRQY#
duminică, 12 octombrie 2008
Serbia, 16-23 Iunie 2008
Drumul spre Serbia a trecut si prin Ungaria. Am ales sa zbor spre Budapesta, si de aici sa iau trenul spre Subotica, cel mai apropiat oras, din cate am inteles, de granita sarbo-maghiara. Destinatia mea finala era Palic, o cocheta statiune langa Subotica.
In avion mi-am petrecut timpul cu un coleg din reteaua de multiplicatori Tineret in Actiune, care intre timp si-a gasit un job in capitala Ungariei. Tot el m-a lasat si la Gara Keleti, de unde am luat trenul. Ajuns dupa mai putin de 4 ore in Subotica, m-am urcat intr-un taxi, si am inceput sa admir orasul, neasteptat de frumos. Soferul a inceput sa ma intrebe chestii in sarba si germana, i-am spus ca stiu engleza si franceza. Pe la jumatatea drumului mi-a venit sa-i zic ca sunt din Romania, si imediat omul s-a luminat la fata si a inceput intr-o romana putin stricata sa imi povesteasca despre nevasta lui romanca :) Cand am ajuns la pensiunea din Palic, ne-am despartit ca niste prieteni.
Camera pe care am primit-o e cea mai mare dintre toate, dar o si impart cu inca doi baieti, amandoi din Macedonia. Cumva, in urma unei petreceri, a aparut pe usa noastra un afis pe care scria "The three kings". Greu sa imi amintesc conexiunile de atunci.
Ce mi-a ramas intiparit este insa o "mosie" a persoanei ce detinea si pensiunea noastra, o proprietate frumoasa, cu un conac, vie, un loc pe care pasteau cai si ponei, inconjurati de un lac, un foisor pus pe apa unde ne-am desfasurat cateva sesiuni de training, lectia de calarie si extraordinara cina luata acolo. Aaaa, si Festivalul folk, unde mi-am petrecut mai multe seri cu muzica buna si bere buna, si l-am ascultat pe Vlatko Stefanovski, recomandat drept unul dintre cei mai buni chitaristi ai lumii.
Team-building cu Renault, 13-15 iunie 2008
Team-buildingul cu Renault marcheaza practic inceputul colaborarii mele cu Vision Consulting. Desi lucram impreuna la conceperea diferitelor programe de mai multa vreme, acest eveniment este primul cu care "iesim in lume" impreuna :)
Pe o vreme incerta, pe platoul Bucegilor, am plecat in cautarea comorii ascunse de Motoc, iar eu am fost in rolul spiritulul calauzitor. Rol de care m-am achitat bine, chiar daca am oftat putin ca nu am avut si eu timp sa ma dau cu tiroliana.
Am avut un grup fain si petrecaret, ne-am simtit cu totii bine si nu am facut rabat de la efort.
Intoarcerea spre Bucuresti ne-a adus o intamplare nefericita, chiar in fata noastra avand loc un accident foarte urat, o caruta intrand lateral intr-un Logan, iar eu am vazut persoana din caruta zburand multi metri inainte de a atinge pamantul. Incerc de cateva minute sa mai scriu ceva despre asta, dar mi-e dificil, intrucat nici nu stiu daca acel om a supravietuit sau nu... Viata e atat de firava uneori...
Pe o vreme incerta, pe platoul Bucegilor, am plecat in cautarea comorii ascunse de Motoc, iar eu am fost in rolul spiritulul calauzitor. Rol de care m-am achitat bine, chiar daca am oftat putin ca nu am avut si eu timp sa ma dau cu tiroliana.
Am avut un grup fain si petrecaret, ne-am simtit cu totii bine si nu am facut rabat de la efort.
Intoarcerea spre Bucuresti ne-a adus o intamplare nefericita, chiar in fata noastra avand loc un accident foarte urat, o caruta intrand lateral intr-un Logan, iar eu am vazut persoana din caruta zburand multi metri inainte de a atinge pamantul. Incerc de cateva minute sa mai scriu ceva despre asta, dar mi-e dificil, intrucat nici nu stiu daca acel om a supravietuit sau nu... Viata e atat de firava uneori...
Istanbul, 20-28 mai 2008
Priveliste prin geamul salii de training
Asfintit de soare, din sala de training
In timpul coffee-breakului, in curtea centrului, cu Rachid (Maroc) si Kurt (Malta)
Hilal, Nina (Israel), Fatima, Mary (sora Ninei), Mahmud - sus, si Caglayan si Mahomed (ambii Turcia) - jos
Damiano (Italia) fascinat de pisici
Hilal si Fatima
Khalid (Iordania) si Fatima
Khalid si Asraa, ambii Iordania, in costume traditionale
Aghsan si Salim, doi buni prieteni din Palestina
Eu, in fata Moscheei Albastre
Tot eu, in interiorul curtii Moscheei Albastre :P
Cupola Moscheei Albastre
Privire spre Bosfor, din curtea Moscheei Albastre
Eu, Fatima, Nina, Hilal si Mary, in biserica armeneasca
Vorbind despre LECUPO
Eu, Bosforul si Turnul Galata, in departare
Se mananca scrumbii pe vasul asta :)
Plimbare pe Bosfor
Eu si Fatima
Undeva in departare se vede Hagia Sofia
Mini-orase :)
Steagul Turciei, nelipsit :)
Eu si Salim
Moschee pe apa
Sub podul ce leaga Europa de Asia
Aproape simetric :)
Om la apa :P
Se vede tarmuuuuuul!
Ne intoarcem
Aproape de zidurile ce imprejmuiau Constantinopole
Bridges ... intercultural bridges
Nu ma repet ... dar e mare podul asta
Priveste-ma in ochi ... pardon, ochelari :))
Bosfor, turnul Galatei
Cine-i mai inalt?
Si un apus de soare, ultimul in IstanbulFugind de sau spre mine, m-am intors in tara care mi-a oferit momente unice. Si, dupa cum mi-am promis in februarie, cand nu am avut timp sa vizitez foarte mult Istanbulul, de data aceasta voi petrece nu mai putin de 8 zile aici. Organizatia mea, LECUPO, este partener la un training numit Intercultural Bridges, si pentru ca fiecare partener trimite 2 participanti, am decis sa o iau cu mine pe Cristina.
In aeroportul Ataturk ne-au asteptat 2 baieti, care ne-au condus la hotel. Am impartit camera cu Hilal, din Israel, si Marco Polo (chiar asa il cheama), din Portugalia. Pentru ca acest articol il scriu in octombrie, dupa alte experiente, pot spune ca Hilal mi-a fost cel mai bun coleg de camera ever :) Am devenit buni prieteni, si am trecut amandoi prin cateva lucruri care ne-au apropiat.
A fost un training in care diversitatea a fost la ea acasa, de la participanti, veniti din Italia, Portugalia, Malta, Romania, Bulgaria, Palestina, Israel, Iordania, Egipt, Moroc si Turcia, de diferite religii, si pana la activitatile complexe la care am participat. Cateva informatii puse la dispozitie de organizatori pot fi gasite la http://www.dem.org.tr/projeler/AB_Genclik_Projeleri/interculturalbridges.html
Pentru a ne demonstra ca un training pe dialog intercultural nu se tine numai in sala, ci isi extinde limitele spre comunitatea in care traim, inca din prima dimineata trainerii ne-au trimis sa exploram imprejurimile. Profitand de faptul ca deja cunosteam putin acea parte a Istanbulului si datorita prezentei unui participant turc in grupul meu de "explorare", am ajuns si pana la cele doua moschei, Hagia Sofia si Sultan Ahmet (cunoscuta si drept Moscheea albastra), apoi ne-am plimbat putin prin Bazar :D
Unul dintre lucrurile deosebite din timpul acestui training a fost vizita la unul dintre Imamii Moscheei Albastre. Alaturi de grupul nostru, am petrecut in jur de o ora in biroul acestuia, ascultandu-l si punandu-i intrebari. Negresit era un om foarte citit. Nu s-a ferit de anumite subiecte pe care le consideram tabu. Ceea ce am aflat nou este ca oricine poate fi imam, daca are un grup de persoane ce se roaga, si daca are cele mai vaste cunostinte religioase, pentru a conduce rugaciunea. Chiar Mahmud, organizatorul nostru, este imam intr-o moschee din apropierea centrului. Dupa aceasta vizita, am mai facut una, intr-o biserica crestina, armeneasca, unde am aflat greutatile pe care le-a intampinat preotul pentru a-si crea o circumscriptie in care sa predice.
De asemenea, am aflat multe lucruri despre musulmani, despre faptul ca nu exista semnul egal intre islamism si arabi, despre traditii, de la Fatima, persoana care si-a pus amprenta asupra vietii mele dupa acest training. Am inceput sa citesc mai mult despre religii, despre diferente, asemanari, despre conflicte, etc. Fatima locuieste din septembrie anul acesta in Barcelona, unde face un master pe dialog intercultural, dar a trait in Agadir, Maroc. Nu este de origine araba, desi este musulmanca, ci berbera, un popor ce locuieste in Africa de Nord (Magreb), care a fost apoi cucerit de catre arabi. Din ce am inteles exista un soi de conflict intre berberi si arabi, intrucat o parte a arabilor nu vor sa recunoasca identitatea berbera.
O alta experienta faina a fost plimbarea cu un vaporas pe Bosfor. Timp de 4-5 ore am tot navigat, am facut multe poze si ne-am distrat pe cinste. Acea zi am incheiat-o intr-un restaurant de sub podul Galata, pe un fel de promenada. Am avut surpriza cand ne-a venit nota de a observa ca mai avem tot felul de taxe, cum ar fi taxa de serviciu (sau bacsis :P), o suma in plus pentru painea servita, etc. In afara de cei ce locuiau in Istanbul, pentru toti ceilalti bacsisul inclus in nota de plata a fost o noutate.
In ultima noastra zi am mancat la un restaurant cochet, pe un ponton dragut, iar apoi am gustat o felie de tort intr-un parc din apropiere, intrucat era ziua unuia dintre prietenii lui Mahmud. Am stat impreuna cu toti ceilalti pana pe la 5 dimineata, incercand sa prelungim ultimele momente. S-au varsat cateva lacrimi a doua zi, iar eu am trait o parte din sentimentele pe care le-am trait la primul meu Training of trainers, in ultima zi. A fost ca o confirmare ca ma atasasem de acest grup, cu care am incercat sa pastrez legatura, cu o parte a acestuia aplicand la cateva evenimente.
Inainte sa plec am primit de la Hilal o camasa pe care o admirasem cu cateva zile inainte, iar eu i-am daruit o sticla de tuica pe care o pastrasem, si despre care am auzit ca a avut mult succes in Israel :) Ultima persoane de la care mi-am luat la revedere a fost Marianne, care a varsat cateva lacrimi cand ne-a imbratisat pe mine si Cristina, in aeroport. Ea si Hilal au inceput o frumoasa relatie, care e inca frumoasa si acum (1 octombrie 2008). Ma bucur mult pentru ei, sunt un cuplu fain, ce nu a trecut prin momente usoare.
Am alergat spre mine...
joi, 14 august 2008
Spre mine II
E 14 august 2008. Doua Andree ma determina sa pun si eu mana pe condei (a se citi degetele pe taste), si sa incerc sa umplu goluri de crampeie :)
Nu m-am pierdut, sunt inca in viata, doar ca am avut impresia in ultimele luni ca viata mea a fost precum un carusel in care eu vad imaginile cu repeziciune. Nu mi-a fugit pamantul de sub mine, ci doar eu am dat mai repede din picioare.
A fost o perioada pliiinaaaa, si chiar am fugit spre mine, dupa cum ziceam pe 20 mai. De fapt pe 20 mai mi-am lansat o intrebare. Fug spre ceva sau fug de ceva? Poate invatatura principala din aceasta perioada a fost ca de fapt alerg de mine sau spre mine. Am trait lucruri interesante, unele m-au umplut, altele m-au golit, trenul asta a meritat toti banii :D Am mai vizitat niste locuri noi, am cunoscut oameni noi, m-am indragostit, mi-am luat niste proiecte si niste traininguri interesante, m-am dat cu capul de niste pereti, mi-am promis ca o luna nu pun tigara in mana, asa ca unele persoane dragi mie mi-au mai dus tigara spre buze din cand in cand, iar acum imi trag concluziile, imi pregatesc ultimele evenimente din tara si plecarile spre Danemarca, Suedia si Spania. Voi avea o luna septembrie plina de drumuri, cum ii sade bine calatorului.
Voi scrie articol cu articol ce am mai trait, nu despre tot, ci doar despre ce consider ca mi-ar placea sa recitesc in viitor. Bune si rele ...
marți, 20 mai 2008
Spre mine...
Era si timpul... Caut sau fug? Adica alerg spre ceva sau alerg de ceva? La mine uneori se apropie notiunile astea ... periculos de mult.
Sa vedem cum o fi de data asta. Bat cu degetul in laptop, caci nu mai stiu ce sa scriu. Fac bagaje si ma gandesc ce scriu intr-un bilet...
Fac loc, pentru alte lucruri care trebuie sa se aseze ... pe unele le mut, pe altele ar trebui sa le arunc, si sper sa pot...
Cand a plecat Mihai spre Nepal, i-am zis Vaya con Dios...
Destination: Plovdiv
Nu am stat mult acasa si am plecat pe 3 aprilie spre Plovdiv, Bulgaria. Merg ca si participant la un training numit Religion, Culture, Society. Calatoresc cu un alt participant roman, cu masina lui. Nu ne oprim decat de 3 ori, o data sa ne cumparam palarii si obiecte traditionale romanesti, apoi in vama, apoi undeva pe drum sa ne dezmortim. Ziua e foarte frumoasa, codrul verde :)Ma reintalnesc cu Daniela, traducatoare la Forumul Intercultural de la Timisoara, si cu Francesco, participant la Face it, in Belgia. Ma bucur de revederea cu amandoi. Programul: ziua training, seara distractie, fie in cluburi, fie la receptia hotelului. Intr-una din dupa-amieze merge sa vizitam mai de indelete centrul vechi al orasului, unde ne atrage atentia Teatrul Roman, unul dintre cele mai bine conservate din partea asta de Europa.
Profit de preturile relativ mici pentru a-mi face niste cumparaturi, si chiar ma mandresc cu ce am gasit. Am avut consultant pe shopping: o cipriota foarte simpatica. De fapt intre cei 4 romani si cele 2 cipriote s-a legat o prietenie frumoasa. Poate vara urmatoare mergem in Cipru :D
Ne intoarcem spre Bucuresti pe o alta ruta, prin Troian si strabatem muntii ... iar Cosmin face un traseu de curse pe serpentine, eu ma rog sa ajung cu stomacul la locul lui de partea cealalta (a muntelui). Capitala noastra proaspat trecuta printr-un Summit NATO pe care eu l-am ratat pe intampina cu o caldura sufocanta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)