Alhambra, din Wikipedia

Alhambra din Granada este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură islamică. Acesta, împreună cu Marea Moschee din Cordoba sunt cele mai prestigioase dovezi ale prezenţei musulmane în Spania din secolul VIII până în secolul XV. Cuvântul Alhambra provine de la Al Hamra (الحمراء), " roşu " în arabă, datorită culorii stâncilor pe care este construit palatul. Alhambra este un ansamblu de clădiri într-o fortăreaţă care domină câmpia şi oraşul Granada, situat în faţa un cartier popular şi pitoresc, Albaicin. De acolo se văd vârfurile înzăpezite din Sierra Nevada. Printre aceste clădiri se află un palat maur care glorifică acest complex, precum şi palatul baroc al lui Karl V. şi o biserică ridicată pe amplasamentul un foste moschee. Numele său vine din arabă, unde Qalat al Hamra care înseamnă literalmente "castelul roşu". Alhambra originează în intrarea în 1238 în Granada a primului suveran nasrid, Muhammed ben Nazar. Fiul său Muhammed al II-lea o va fortifica. Stilul nasrid atinge apogeul în secolul XIV, în timpul regilor Youssouf I şi Muhammed al V-lea care ridică cele mai prestigioase părţi ale edificiului, între 1333 şi 1354. În ciuda dorinţei Regilor Catolici de a şterge urmele Islamului din teritoriile recucerite de către creştini după căderea Granadei în 1492, palatul maur era atât de frumos încât nu a putut fi distrus şi a rămas în folosinţă ca palat regal al acestora. Planul de construcţie al palatului este confuz. El se organizează în mai multe săli dreptunghiulare, parţial integrate în incintă, legate între le prin vestibule şi dispuse în jurul celor două bijuterii, curtea mirţilor (patio de los arrayanes) şi curtea leilor (patio de los leones). Se poate vorbi mai degrabă de o artă a decoraţiunii decât de una arhitectonică. Exteriorul este sobru, în timp ce decorul interior este fascinant, bazat pe trei componente ale artei arabe clasice: caligrafia, decorarea florală stilizată, şi motive geometrice.

Despre Granada, din Wikipedia

Granada este capitala provinciei Granada din comunitatea autonomă Andaluzia în Spania de sud, şi se află la poalele muntelui Sierra Nevada la o altitudine de 670 m faţă de nivelul mării în văile Darro şi Genil. Oraşul are aproximativ 241.000 de locuitori, majoritatea ocupaţi cu agricultura şi turismul. Granada a fost menţionată pentru prima oara în cca 500 î.Hr., ca o colonie iberică. Iniţial Granada s-a numit "Iliberra", o colonie mixtă de fenicieni şi iberici. După cucerirea de către romani a Spaniei, colonia a fost redenumită "Iliberis", însă nu există detalii despre aceasta din timpul stăpânirii romane. În 711 Granada a fost cucerită de mauri, şi redenumită "Ilbira Garnata" benannt, în 756 a fost reconstruită (sub numele de Garam Garnata) iar după căderea Califatului Cordobei a devenit de câteva ori reşedintă a unor dinastii importante ale Andaluziei. Astfel, în secolul XI dinastia Ziri s-a extins de aici peste o mare parte din sudul Andaluziei, înainte să fie învinşi de almoravizi. După alungarea almohazilor, din 1238 până în 1492 a fost capitala nasrizilor. Prin cucerirea Granadei la 2 ianuarie 1492 (Data este disputată, de exemplu Columb a primit contractul său pentru un viceregat în nou-descoperitele părţi ale Indiei mult mai târziu în acel an, contract care a fost semnat în câmpul de luptă Santa Fe, unde regii catolici aşteptau cucerirea) de către Izabela şi Ferdinand Catolicii şi trupele lor creştine din Castilia Reconquista (Recucerirea) Peninsulei Iberice s-a încheiat. După ce au fost alungaţi şi moriscos, oraşul a căzut într-o importantă criză economică. Din anul 1492, în Granada se află o arhiepiscopie. Universitatea a fost construită între 1526 şi 1531 şi a fost în secolul XX una dintre cele mai importante surse de venit ale Granadei; la finalul dictaturii generalului Franco, turismul a crescut în importanţă. Prin îmbinarea paşnică a mai multor culturi, Granada este astăzi un exemplu viu de oportunităţi multiculturale. Pe de altă parte, aici, ca oriunde altundeva există ocazional o anumită reţinere faţă de străini, mai ales pentru că în oraş se fac simţite comunităţi de marocani şi musulmani spanioli. Obiective turistice Granada este faimoasă datorită construcţiilor sale istorice, din vremea maurilor, dar şi din perioada gotică sau renascentistă. Oraşul mai este celebru şi pentru numeroşii săi cântăreţi de chitară. Cele mai importante construcţii din perioada maurică aparţin Palatului Alhambra (Medinat al-hambra = oraşul roşu; datorită stâncilor roşii pe care este construit). Reprezintă o aglomerare de palate, cele mai mari lăcaşe de cult de acest tip din Spania. Alhambra a fost construită în secolele XIII şi XIV, pentru a servi ca reşedinţă a regilor mauri. Este celebră pentru tavanele sale din stuc şi fântâna cu lei. Deşi regele Carol al V-lea a ordonat construcţia palat aici - care nu a fost niciodată terminat - ansmablul s-a conservat bine. Un alt obiectiv turistic este Palacio de Generalife (literal Yannat al-arif înseamnă "Grădina Arhitectului"), reşedinţa de vară a califilor. Alhambra - grădinaAlhambra şi Albaicin, vechile cartier maure, fac parte în prezent din patrimoniul mondial UNESCO. În Albaicin se găsesc cuevas, renumitele locuinţe ale rromilor din peşteri. În centru se află catedrala din timpul Renaşterii. Lângă ea se află Capilla Real (terminată în 1521), în interiorul care se află mormânturile regilor catolici. Izabela şi Ferdinand au fost înmormântaţi acolo în 1521. Ioana cea Nebună şi Filip cel Frumos au fost de asemenea îngropaţi acolo. Pe lângă acestea, în Granada se mai află şi un muzeu de arheologie şi un observator astronomic

Granada

Avem o dupa-amiaza libera si o excursie la Granada. Avem la dispozitie 3 autocare, asa ca ne imbarcam intr-o zi frumoasa de octombrie si pornim pe niste autostrazi admirabil realizate. Serpuim printre dealuri, podgorii si case ce par proaspat varuite...dar e imposibil ca toata lumea sa-si fi varuit cu o zi inainte casa, asa ca fie calitatea varului e extraordinara, fie oamenii astia au o atentie deosebita catre aspectul locuintei proprii  Unele asezari par desprinse din jocurile de strategie, si cel putin creatorul Age of Empires pare a se fi inspirat de aici. Stradute inguste, casute asezate maiestuos pe colinele abrupte, vegetatia asezata parca cu mana, exact la locul cel mai potrivit. Evident ca impactul a fost destul de mare asupra mea. Cu cat ne apropiem insa de Granada, vremea incepe sa se schimbe, cerul incepe sa devina din ce in ce mai plumburiu, rand pe rand stropi de ploaie incep sa loveasca fereastra autocarului. Debarcam pe o ploaie marunta. Ne organizam pe grupulete, si in functie de preferinte, unii pleaca in cautarea unui bar, altii spre Alhambra. Aleg sa urc si eu spre celebrul palat, iar in drumul nostru ne oprim din cand in cand pentru a face poze. Cu cat urcam mai mult, cu atat privelistea devine mai interesanta. Panorama se deschide din ce in ce mai mult. Ajungem la intrare, dar aflam ca nu avem nicio posibilitate de a vedea palatul, nici macar gradinile din jurul sau, pentru ca biletele s-au epuizat. Ne mai invartim putin, si pana la urma aflam ca pe varful unei coline apropiate putem gasi o perspectiva minunata asupra Granadei. Coboram pe langa zidul exterior al cetatii ce imprejmuieste Alhambra, intr-o atmosfera medievala. La un moment dat, unui palestinian din grupul nostru ii vine ideea sa excaladeze un zid, ce ne despartea de o colina vecina, pentru a vedea de acolo mcar gradinile palatului. O data ajuns unde isi dorea, incepe sa ne spuna ca e splendid ce vede. Manati de curiozitate, eu si alti doi armeni urmam procedura de catarare pe zid, ajungem sus...si intr-adevar privelistea merita riscul. Gasim si niste rodii frumoase, mandria si simbolul Granadei, Ne luam cateva fructe, facem ceva poze, mergem cu grija pe langa haul ce se casca langa picioarele noastre. Pozam tot ce prindem, in continuarea drumului nostru. Gradini, cladiri, coline, munti, totul e frumos. Si ajungem in sfarsit in locul dorit, pe varful colinei de unde avem cea mai frumoasa priveliste. Se pare ca locul e celebru, ulterior am aflat de la alte persoane care au vizitat Granada ca mai toti au poze acolo, sau cel putin si-ar fi dorit sa aiba. Poposim si noi ceva vreme, ascultam si o formatie ce canta pentru a aduna bani, incercam sa inregistram imaginea cat mai bine pe retina noastra, si apoi, o data cu lasarea intunericului incepem sa coboram pe stradutele inguste si palmieri spre centrul orasului. Ne mai oprim sa facem poze la cateva terase micute si cochete, prin magazine cu aspect si dotari orientale. Zaresc niste papuci deosebiti, din piele, delicari...dar se pare ca cei de pe aici poarta maxim 44, eu nu am reusit sa imi gasesc 45. Asa ca, putin dezamagit dupa ce tot incerc in diferite locuri, ma resemnez. Ajungem langa o catedrala impunatoare....fotografiem. Se apropie ora 11, asa ca ne indreptam si noi spre autocar. Incepe sa fie frig, ploaia, care se oprise cand am ajuns la Alhambra, a inceput sa cada din nou, marunta. Ajung autocarele, ne urcam, iar eu atzipesc cu capul lipit de geam. Nici la Ceulaj nu mai stau mult, ci ma indrept spre camera.

Mollina

Reusesc sa ma trezesc la timp si sa iau parte la deschidere, la care sunt prezenti peste 300 de participanti, traineri, organizatori, invitati. Stam pe jos, pe izoprene, intr-o atmosfera relaxata. De fapt atmosfera intregului eveniment a fost una relaxata. Amploarea acestei Universitati a fost mult mai mare decat ma asteptam, cu participanti din intreaga lume, cu intalniri ale celor mai importante retele mondiale de tineret, cu diferite worshopuri, cu activitati ce reuneau toti cei peste 300 de participanti. Diversitatea este uimitoare, iar dorinta de a petrece cat mai mult timp impreuna cu ceilalti si de a cunoste pe cat mai multi este omni-prezenta. Daca esti genul care doarme foarte putin, ai activitati planificate pana pe la ora 3 noaptea, iar apoi exista Paco’s, legenda universitatii, un club unde socializarea este maxima si unde trebuie neaparat sa mergi, altfel nu intelegi de ce pana si trainerii si organizatorii fac atat de multe trimiteri pentru programul “extra-curicular”.