Sa nu treaca ianuarie...

Sunt(em) pe 31. Aproape ca era sa ratez oportunitatea de a scrie ceva pe luna ianuarie, prima luna a lui 2008. Din partea mea ... sa se duca ... mi-a adus destule dureri de cap, desi as fi nerecunoscator ca nu a avut si partile ei bune, oameni interesanti pe care i-am cunoscut, etc. Sa speram ca februarie va fi mai buna ... mai ales ca se anunta cateva lucruri ... certitudine e plecarea mea in Turcia, pe 12. Prin ANPCDEFP voi merge la un seminar pe Dialog Intercultural, in Mardin, un oras tooooocmai in capatul celalalt al Turciei. Dar aceasta urbe are o istorie interesanta, si tot voiam sa ajung de mai bine de un an. Voi petrece o zi si-o noapte si in Istanbul, pentru ca e prima data cand ajung acolo, si vreau sa vad macar putin. Inca nu stiu cum voi rezolva cu o cazare acolo ... dar ma descurc... :)

Probabil ar trebui sa mai recapitulez ce am facut de la ultima mea notare. Pai, Craciunul a insemnat urmarea traditiei, adica reunirea familiei la bunica. Liniste, mancare, relaxare. Si un vin rosu extraordinar de bun. Apoi, revelion in Bucuresti, cu doi dintre prietenii apropiati si prietenele lor. Mai erau si altii, dar nu-i cunosteam. Incepe ianuarie ... planuri, traininguri, asteptari de confirmari.

Cel mai dureros a fost faptul ca mi-a cazut o oportunitate pe care o vanam din noiembrie, posibilitatea de a pleca la o organizatie (nu zic care) undeva in Europa (nu zic unde). M-a cam debusolat, mai ales ca investisem ceva timp si resurse in colaborarea mea cu cei de acolo. C'est la vie ... toujours une ... apoi dragii mei prieteni colaboratori de prin anumite agentii guvernamentale mi-au cam tras o teapa, mie si echipei ...dar noi sa fim sanatosi ... iar eu tocmai mi-am cumparat vitamine...

Noh, important e ca am invatat si din asta, si din alte cateva lucruri la fel de dragi sufletului meu, petrecute in aceeasi luna...
Cobor ochii mai jos, si observ in acelasi pahar o jumatate plina ... si dupa cum spuneam ceva mai devreme, ea vine de la niste oameni. Oameni cu care am avut ocazia sa comunic mai mult, oameni cu care planificam de ceva vreme sa ma vad sa-i cunosc mai bine, oameni nou intrati in viata mea, cunoscuti in diverse imprejurari, etc.

La capitolul activitati reusite ... se numara un training cu Euro26 si CADDRU. Am fost chemat de Oana, colega mea ToT-ista, sa tin o sesiune de multiplicare pe Youth in Action, si sa-i ajut cu informatii atunci cand e nevoie. Echipa frumoasa, care se va reuni tocmai cand plec eu in Turcia ... si pentru asta imi pare rau...

Ar mai fi un weekend bun de lucru, in care am apucat sa stau si cu picioarele in sus, ca sa privesc norii :D Am fost cu doua dintre colege la "punctul de lucru" de la bunica, acolo unde imi pregatesc de obicei trainingurile mai complexe, si mai provocatoare, pentru ca mi se pare un loc numai bun pentru creativitate. Si am creat conceptul unui nou training deosebit :)

In rest, completari de rapoarte, discutii de principiu pentru colaborari viitoare si ... primii pasi ai Lecupo Bucuresti ... dar despre asta ... alta data...

Predeal, 14-22 decembrie

Dupa o perioada mult prea lunga de nemiscat din capitala, imi incarc noul meu rucsac cu cele necesare, il prind in spate, imi iau si nelipsita geanta de umar, si lupt cu traficul spre gara. Ajung cu intarziere, nimic surprinzator, ii imping unui baiat dintre primii din coada banii pentru un bilet spre Predeal ... intre timp apare si o tipa cu aceeasi dorinta ca si mine, numai destinatie diferita (Brasov) care ii intinde bani aceluiasi baiat ... alergam impreuna spre tren, mie mi se rupe o bretea de la rucsac ... urcam in tren, porneste, si dupa vreo jumatate de ora se strica locomotiva, fapt ce ne face sa stam vreo ora in asteptarea remedierii.

Prietenii cu care stabilisem sa ma ridice din gara de la Predeal se hotarasc sa vina in Sinaia si sa ma astepte acolo. Ajung si eu cu intarziere bunicica, ma imbarc si fuguta spre complexul unde eram cazati. Fiind in jur de 12 cand am ajuns, nu am avut pe cine sa mai salut, asa ca ma indrept spre camera pentru un somn binemeritat, nu inainte de a mai sta la povesti cu colegele mele de ToT.

A doua zi intru si eu in atmosfera primei serii, eu fiind oficial inregistrat la cea de a doua, ce urma sa inceapa pe 17. Avem o dupa-amiaza eficienta de lucru, in care punem tara la cale pentru 2008, iar apoi urmeaza party. Baietii de la restaurant ne invita si la o narghilea, asa ca se face dimineata cand sfarsim petrecerea.

Duminica imi pleaca colegii, urmand sa apara seria cealalta de abia luni. Imi vine un singur coleg dintre ToT-isti, cu care impart si camera. Cum pleaca si artileria grea a ANSIT, ne trezim eu si Ionut ca brusc trebuie sa facem si ceva activitati cu participantii, asa ca ne punem pe treaba iar eu tin si o sesiune de informare pe Tineret in Actiune.

Ma revad cu cativa participanti la alte traininguri, cu care stau la povesti. Joi, cu o zi inainte de plecare lasam zi libera si mergem pe partie. Partia pustie, doar cateva persoane in afara de noi, eu incerc sa ma dau cu o mini-sanie, de pe care trebuie sa fac tumbe inainte sa de oprire, pentru a nu ma trezi in strada. Mai poposim la un vin fiert la Fulg de nea, iar in aceeasi seara avem si petrecerea de final cu seria asta, de la care lipseste focul de tabara.

Intre timp ma hotarasc sa plec cu niste prieteni de familie direct la Galati, la parinti. Pe timpul calatoriei atipesc des, deschizand ochii de obicei la vreo intersectie unde aparea intrebarea "pe unde-o luam?"

Si ... oficial incepe vacanta de Craciun ...

Inainte de plecare...

"Cand eram tanar si liber iar imaginatia mea nu avea limite, visam sa schimb lumea.
Pe masura ce am inaintat in varsta si am devenit mai intelept, am observat ca lumea nu poate fi schimbata asa ca mi-am domolit visurile si am hotarat sa schimb tara in care traiam. Dar si aceasta s-a dovedit de neclintit.
Am imbatranit si am devenit din ce in ce mai constient ca telul meu de a schimba tara nu putea fi realizat si atunci mi-am propus sa incerc sa ii schimb pe cei din familia mea, pe cei care imi erau mai apropiati dar, stupoare, nici unul nu a fost dispus sa se schimbe.
Si acum, zacand pe patul de moarte, am inteles brusc ca daca mi-ar fi venit ideea de a ma schimba pe mine insumi mai intai, i-as fi schimbat pe cei din familia mea prin puterea exemplului. Datorita incurajarilor si sprijinului lor as fi putut sa imi schimb in bine tara si, cine stie, poate ca si lumea"
Un epitaf scris pe o piatra funerara din Westminster Abbey

1 Decembrie, un fel de zi nationala

Mai mult decat in anii anteriori, in 2007 am vrut sa simt fiorul zilei nationale. Asa ca am stabilit cu Tic, Marius (prietenii mei de pe vremea scolii generale) si inca cativa prieteni sa mergem de la 11 sa vedem DEFILAREA :D

Eu si Tic am intarziat, dar am apucat sa vedem cand am iesit din metrou de la Victoriei o formatie de MIG-uri si elicoptere ce brazda cerul senin al lui 1 decembrie :) Am facut cativa pasi pe Kiseleff, si deja am inceput sa vedem diferite "minunatii" ale armatei romane, folosite prin Kosovo, Irak sau Afganistan. Marius ajunsese cu familia sa la Arcul de Triumf, si usurel am pornit si noi intr-acolo, cu opriri dese pentru poze si pentru a prinde un loc mai bun in sirul uman ce presa o banda de restrictie a Jandarmeriei. Trebuie sa recunosc ca au fost cateva masini pe care nu ma asteptam sa le gasesc in dotarea armatei romane, prin urmare, cu aceasta ocazie mi-am mai imbunatatit si eu nivelul increderii in cei ce se ocupa de "siguranta statului". Insa ce cautam noi in Irak, inca nu imi explic, sau imi explic dar parca prefer sa ma fac ca ploua ...

Nu am apucat sa ajungem la Arcul de Triumf, relaxandu-ne in baia de populatie, atat de mult pe placul unor oameni inzestrati cu putere de decizie... Atunci cand ne-am intalnit cu Marius am aflat ca am ratat partea cea mai interesanta, parada militara ... asta este, mai e loc si pentru la anu'.

Ne-am indreptat apoi pasii catre "impresionanta" Casa a Poporului, unde era Ziua portilor deschise. Am intrat in aripa din fata a cladirii, in care nu mai fusesem, am vazut cateva camere, ne-am pozat, am iesit pe balcon sa facem cu mana la popor, dar tot poporu' parea ca este inauntru (oricum, frumoasa priveliste, de la inaltimea respectiva se vedea bine amenejat Bulevardul Unirii, si parca totul parea pasnic, relaxat si plin de voiosie ... sa ii tot intelegi pe ai nostri oameni politici) ...

Pana seara, a mai urmat o cafea, iar apoi ... evenimentul extraordinar al APRINDERII BRADULUI MILLENIUM. Am plecat alaturi de o prietena de acasa, traficul inchis, in Piata Unirii lume cata nu iti inchipui ... am incercat si noi de dupa un colt de magazin sa privim imensitatea ce trona in parc. Ceva foc de artificii, concert ... si apoi marea problema a deplasarii din acel spatiu ...

Mi-am inteles bucuria de a ajunge acasa dupa ce am aflat ca unii au stat vreo 2 ore in zona Unirii asteptand un mijloc de transport si dupa ce stirile au anuntat ca la "iluminarea" bradului fusesera peste 70 000 de cetateni mandri ai capitalei...

Cum se naste o paradigma?

De ceva vreme tot ma intreb ce fel de mecanisme au stat la baza unor decizii proprii, pe care ratiunea de inainte si dupa mi le-a prezentat ca si paguboase, sau necaracteristice. Si cum uneori ma lupt cu mine insumi pentru a duce la bun sfarsit niste obiective pe care mi le-am propus, care imi dau toate argumentele de a actiona ... dar care sunt pe muchia aia dificila ce desparte teoria de practica ... am zis sa vad ce spun si altii despre acest lucru ...

Azi dimineata citeam un material pe site-ul firmei unui prieten, o "poveste cu talc":

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

(http://www.unelte.rrvbium.ro/alegorii/cum_se_naste_o_paradigma.php)

Lansare ghid Teatru Forum, 16 noiembrie 2007

Prietenii mei de la Art Fusion au lansat in aceasta zi Ghidul practic "Re-Creeaza ARTitudinea prin Teatru Forum", rezultat al experientelor lor in lucrul cu aceasta metoda. Si cum am fost si eu implicat intr-o particica dintre actiunile lor, trainingul de formare de la sfarsitul lui martie si tabara de la Sibiu, nu am putut lipsi.

Evenimentul s-a desfasurat intr-o sala din cladirea ANS, iar lansarea a fost putin diferita fata de lansarile clasice, intrucat conferinta de presa nu a fost conferinta de presa, in lipsa presei, si totul a luat forma unui workshop, in urma caruia noi am fost mult mai multumiti :)

In sala erau persoane care au experimentat Teatru Forum in diverse situatii, dar si persoane care avut doar un contact ocazional cu metoda.

Am avut parte si de un sampling al unei piese a Art Fusion, tocmai pentru a avea un punct de pornire in discutie, iar seara ne-am mutat in Club A, unde tot ei aveau o reprezentatie a unei piese numite "Cat dai pentru 307", ce punea in discutie mita ce se da in "sistemul" ce cazare al studentilor in camine. Am avut si eu o interventie pe scena, care insa nu a atins punctul pe care mi l-am dorit eu :)

Cu aceasta ocazie am mai cunoscuti cativa oameni faini, si am ramas cu o impresie placuta despre echipa Art Fusion, din care cunosteam doar cativa membri.