Inainte de plecare...

"Cand eram tanar si liber iar imaginatia mea nu avea limite, visam sa schimb lumea.
Pe masura ce am inaintat in varsta si am devenit mai intelept, am observat ca lumea nu poate fi schimbata asa ca mi-am domolit visurile si am hotarat sa schimb tara in care traiam. Dar si aceasta s-a dovedit de neclintit.
Am imbatranit si am devenit din ce in ce mai constient ca telul meu de a schimba tara nu putea fi realizat si atunci mi-am propus sa incerc sa ii schimb pe cei din familia mea, pe cei care imi erau mai apropiati dar, stupoare, nici unul nu a fost dispus sa se schimbe.
Si acum, zacand pe patul de moarte, am inteles brusc ca daca mi-ar fi venit ideea de a ma schimba pe mine insumi mai intai, i-as fi schimbat pe cei din familia mea prin puterea exemplului. Datorita incurajarilor si sprijinului lor as fi putut sa imi schimb in bine tara si, cine stie, poate ca si lumea"
Un epitaf scris pe o piatra funerara din Westminster Abbey

1 Decembrie, un fel de zi nationala

Mai mult decat in anii anteriori, in 2007 am vrut sa simt fiorul zilei nationale. Asa ca am stabilit cu Tic, Marius (prietenii mei de pe vremea scolii generale) si inca cativa prieteni sa mergem de la 11 sa vedem DEFILAREA :D

Eu si Tic am intarziat, dar am apucat sa vedem cand am iesit din metrou de la Victoriei o formatie de MIG-uri si elicoptere ce brazda cerul senin al lui 1 decembrie :) Am facut cativa pasi pe Kiseleff, si deja am inceput sa vedem diferite "minunatii" ale armatei romane, folosite prin Kosovo, Irak sau Afganistan. Marius ajunsese cu familia sa la Arcul de Triumf, si usurel am pornit si noi intr-acolo, cu opriri dese pentru poze si pentru a prinde un loc mai bun in sirul uman ce presa o banda de restrictie a Jandarmeriei. Trebuie sa recunosc ca au fost cateva masini pe care nu ma asteptam sa le gasesc in dotarea armatei romane, prin urmare, cu aceasta ocazie mi-am mai imbunatatit si eu nivelul increderii in cei ce se ocupa de "siguranta statului". Insa ce cautam noi in Irak, inca nu imi explic, sau imi explic dar parca prefer sa ma fac ca ploua ...

Nu am apucat sa ajungem la Arcul de Triumf, relaxandu-ne in baia de populatie, atat de mult pe placul unor oameni inzestrati cu putere de decizie... Atunci cand ne-am intalnit cu Marius am aflat ca am ratat partea cea mai interesanta, parada militara ... asta este, mai e loc si pentru la anu'.

Ne-am indreptat apoi pasii catre "impresionanta" Casa a Poporului, unde era Ziua portilor deschise. Am intrat in aripa din fata a cladirii, in care nu mai fusesem, am vazut cateva camere, ne-am pozat, am iesit pe balcon sa facem cu mana la popor, dar tot poporu' parea ca este inauntru (oricum, frumoasa priveliste, de la inaltimea respectiva se vedea bine amenejat Bulevardul Unirii, si parca totul parea pasnic, relaxat si plin de voiosie ... sa ii tot intelegi pe ai nostri oameni politici) ...

Pana seara, a mai urmat o cafea, iar apoi ... evenimentul extraordinar al APRINDERII BRADULUI MILLENIUM. Am plecat alaturi de o prietena de acasa, traficul inchis, in Piata Unirii lume cata nu iti inchipui ... am incercat si noi de dupa un colt de magazin sa privim imensitatea ce trona in parc. Ceva foc de artificii, concert ... si apoi marea problema a deplasarii din acel spatiu ...

Mi-am inteles bucuria de a ajunge acasa dupa ce am aflat ca unii au stat vreo 2 ore in zona Unirii asteptand un mijloc de transport si dupa ce stirile au anuntat ca la "iluminarea" bradului fusesera peste 70 000 de cetateni mandri ai capitalei...

Cum se naste o paradigma?

De ceva vreme tot ma intreb ce fel de mecanisme au stat la baza unor decizii proprii, pe care ratiunea de inainte si dupa mi le-a prezentat ca si paguboase, sau necaracteristice. Si cum uneori ma lupt cu mine insumi pentru a duce la bun sfarsit niste obiective pe care mi le-am propus, care imi dau toate argumentele de a actiona ... dar care sunt pe muchia aia dificila ce desparte teoria de practica ... am zis sa vad ce spun si altii despre acest lucru ...

Azi dimineata citeam un material pe site-ul firmei unui prieten, o "poveste cu talc":

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

(http://www.unelte.rrvbium.ro/alegorii/cum_se_naste_o_paradigma.php)

Lansare ghid Teatru Forum, 16 noiembrie 2007

Prietenii mei de la Art Fusion au lansat in aceasta zi Ghidul practic "Re-Creeaza ARTitudinea prin Teatru Forum", rezultat al experientelor lor in lucrul cu aceasta metoda. Si cum am fost si eu implicat intr-o particica dintre actiunile lor, trainingul de formare de la sfarsitul lui martie si tabara de la Sibiu, nu am putut lipsi.

Evenimentul s-a desfasurat intr-o sala din cladirea ANS, iar lansarea a fost putin diferita fata de lansarile clasice, intrucat conferinta de presa nu a fost conferinta de presa, in lipsa presei, si totul a luat forma unui workshop, in urma caruia noi am fost mult mai multumiti :)

In sala erau persoane care au experimentat Teatru Forum in diverse situatii, dar si persoane care avut doar un contact ocazional cu metoda.

Am avut parte si de un sampling al unei piese a Art Fusion, tocmai pentru a avea un punct de pornire in discutie, iar seara ne-am mutat in Club A, unde tot ei aveau o reprezentatie a unei piese numite "Cat dai pentru 307", ce punea in discutie mita ce se da in "sistemul" ce cazare al studentilor in camine. Am avut si eu o interventie pe scena, care insa nu a atins punctul pe care mi l-am dorit eu :)

Cu aceasta ocazie am mai cunoscuti cativa oameni faini, si am ramas cu o impresie placuta despre echipa Art Fusion, din care cunosteam doar cativa membri.