A doua zi am cunoscut si toata echipa de traineri, si am intampinat-o si pe Zvezda, bulgaroaica pe care am cunoscut-o in Berlin. Ea era surprinsa ca ma vede, eu stiam ca ea va fi aici.
Primele zile de training am lucrat destul de mult pe diverse metode de training. Am primit numeroase hand-out-uri cu informatii. In ultimele zile ne-am impartit pe workshopuri, ne-am organizat singuri timpul de lucru. Eu am facilitat o piesa de teatru-forum, cu alte 4 persoane. Scenariul pe care l-am ales a fost violenta in scoli. In rolurile principale: Opresatul - Vinzenz (Germania), Opresorul - Josh (Anglia), aliatul opresorului - Zvezda (Bulgaria), personaj neutru - profesorul Chris (Grecia). Am avut putin timp de pregatire, si de aceea m-am declarat satisfacut de cum a iesit, si de ce am reusit sa facem intr-o ora jumatate, cat am avut la dispozitie. Oricum am primit cel mai mult timp, asa ca nu am putut comenta :)
Mi-am dat seama insa ca Josh s-a incarcat destul de mult din cauza personajului tau, si ca nu am avut timp sa facem o ventilare la sfarsit, pentru ca imediat a urmat un alt workshop. Asta a fost si nemultumirea mea, pe care am impartasit-o si trainerilor, faptul ca nu aveam timp sa iesim dintr-o activitate si sa respiram putin, ca intram in alta, in care trebuia sa fim pregatiti. Mai ales la final de zi eram ca niste boxeri de categoria grea care se tin inca pe picioare, dar sprijinindu-se unul de celalalt.
Am avut timp si de o vizita in Bruxelles, unde bineinteles ca ne-a prins si ploaia. Binecunoscuta vreme din asa-numita capitala a Europei nu a vrut sa se dezica, asa ca o parte a vizitei am stat sub umbrele.
Am terminat trainingul chiar in Pastele catolic. Am primit oua de ciocolata, o parte le-am mancat, o parte le-am impartit, iar o parte le-am adus in tara pentru prieteni apropiati. Unul dintre angajatii de la Hanenbos ne-a dus cu masina pana la gara, iar noi i-am scris Paste fericit in limbile tuturor participantilor. Ne-am luat la revedere pe peron, iar eu l-am asteptat cuminte pe Mathias, prietenul meu belgian la care urma sa mai stau 3 zile.
Ne-am intalnit in scurt timp, si am plecat spre satucul lui, dupa cum l-a denumit. Satuc pe care ar fi invidiosi multi, un fel de cartier rezidential cu case frumoase si gradini superbe. Mi-am lasat bagajul si am plecat in Olanda dupa cumparaturi, intrucat nu gaseam mai nimic deschis in Belgia. Dupa ce ne-am asigurat ca avem tot ce ne trebuie, ne-am intors in Belgia, dar nu ne-am dus acasa, si am plecat sa vizitam Gent. Oras frumos, dar nici aici ploaia nu ne-a menajat. Asta nu a stat in calea fericirii noastre, ci ne-am plimbat nestingheriti, intre pauzele de bere in diferite baruri.
Ce e uimitor in Belgia e cultura berii. Ai putea sta o noapte intreaga ascultand un barman povestindu-ti istorii ale diferitelor tipuri de bere. Si au peste 1 000 tipuri diferite de bere, dar diferite ... nu ma refer la acelasi gust sub o alta eticheta. Asa am aflat ca berea Jupil e fabricata numai cu apa din raul Jupil, ca fiecare bere are propriul ei pahar, cu o forma specifica, cu un anumit fel de a turna berea in pahar, etc. Am incercat si ceea ce numesc ei special beers. Si am inteles de ce Mathias mi-a zis sa am grija cum beau genul asta de bere, pentru ca te trimite la somn mai repede :) As recomanda oricui macar sa incerce Duvel, Chimay, etc.
In ultima mea zi am pornit dimineata spre Bruxelles. Mathias are un part-time job aici. Asa ca pe la 9 m-a lasat in fata Atomium-ului. Dupa ce am intrat si am terminat turul, am fost cam dezamagit ca am platit banii pe bilet. Dar noh ... macar mi-am domolit o curiozitate. Am aruncat o privire la Stadionul Roi Boudoin, pentru ca tot era in apropiere, apoi am luat metroul spre centru. La 3.30 trebuia sa ma intalnesc cu Mathias langa Brussels Central.
Am avut parte de o placuta surpriza in Grande Place. In timp ce hoinaream, m-am intalnit cu Emilie, o belgianca pe care am cunoscut-o in Mardin, si care isi facea EVS-ul in Istanbul. Venise si ea acasa pentru Paste. Mai era cu doua prietene, si am decis sa mergem sa mancam. Din poveste in poveste ... ce aflu ... una dintre fete imi spune ca a cunoscut un tip super funny din Romania ... si ca numele lui e ... "tell me a common name in Romania" ... "Mihai?" ... "yes, yes, Mihai, and the last name is ... i don't remember Iorda .... Iorda..." ... "Iordache?" (intreb eu) .... "yes, yes, Iordache" ... adica Mihai, colegul meu din Lecupo si prietenul meu din afara Lecupo :)
Am aflat ca s-au cunoscut undeva prin Turcia, si ca mai pastreaza legatura ... asta da surpriza, nu? :D
La 3.30 ma intalnesc cu Mathias, imi iau bagajul si coboram spre trenul ce ma va duce la Brussels Midi, si de acolo cu busul spre aeroport. Imi iau la revedere de la prietenul meu, cumpar cateva cutii cu ciocolata, si fuga spre tren. In Brussels Midi pierd primul bus, deja plin, si incep sa am emotii ca mai prind avionul. La 7 ar trebui sa decoleze, e deja 4.30. La 4.50 insa pornesc spre aeroport, pe la 6 ajung, si datorita unei intarzieri a avionului am timp si de o bere cu doi romani pe care i-am cunoscut acolo.
